Poate unul dintre cele mai nefericite greșeli de limbă este cazul lui „frecvent” / „frecvent”. Pentru unii pare atât de simplu și totuși există atât de mult situații în care este utilizat greșit. Haideți să îl lămurim astăzi și să nu îl mai greșim de acum înainte!
Conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morgologic al Limbii Române (ediția din 2005), singura formă corectă este cea cu „c”, adică „frecvent”:
frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte
Forma cu „g” este o „născocire”, o greșeală răsărită, probabil, din grabă ori dintr-o pronunție mult prea apăsată a consoanei. Întrucât „v” este o nesonantă sonoră, poate părea firesc ca înaintea sa să avem tot o nesonantă sonoră (perechea omorganică a lui „c” fiind „v”). Cu toate acestea, termenul provine din latinescul „frequens, frequentis”, unde „q”, urmat de „u” se transformă în „cv” – vezi: cvartet, cvintet, acvariu etc.. Toate aceste cuvinte respectă această adaptare fonetică, fiin neologisme, preluate mai târziu din limba latină. Termenii moșteniți au renunțat la „cv”, adaptându-l și chiar transformându-l în „p” – vezi: aqua – apă, equa – iapă etc..
Să vedem și o definiție a termenului, extrasă din Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.
În concluzie,
Corect: frecvent
Greșit: fregvent
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: