Probabil cea mai îndrăgită figură de stil este personificarea. Identificarea ei într-un text este destul de facilă în momentul în care cunoaștem normele în care se încadrează. După ce citești explicațiile de mai jos te provocăm la un scurt joc.

PERSONIFICAREA este procedeul stilistic prin care obiectelor, ființelor sau fenomenelor din natură li se atribuie însușiri umane.

De cele mai multe ori personificarea se regăsește în genul liric, în special în poezie, dar și în fabule/creații folclorice este des prezentă. Uneori întreg spațiul poeziei este transpus în dimeniunea umană.

De pildă: „soarele zâmbește” este o personificare a soarelui, deoarece în mod firesc corpul ceresc în cauză nu poate zâmbi propriu-zis decât în imaginația noastră. Iar astfel transpusă prin idei și cuvinte pe hârtie, imaginația poate crea un univers artistic.

 

Dar pentu a înțelege mai bine ce este aceea o personificare este nevoie să oferim câteva exemple din opere lirice bine cunoscute:

 

  • Mihai Eminescu: …printre gratii luna moale/Sfiicioasă și smerită și-a vărsat razele sale.

 

  • Lucian Blaga: Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.

 

  • George Coșbuc: Cât de frumoasă te-i gătit,/Naturo, tu!

 

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

Follow pe Instagram instagram vox valachorum

Manualul digital Vox Valachorum: aici

 

Vezi și:

Funcțiile sintactice ale verbelor (formele nepersonale)

 

Please Login to Comment.