Foarte uimiți se arată unii vorbitori ai limbii române atunci când au în față verbul „a se sfii”. Există câteva cuvintele care impun o grafiere cu „i” ternar, să vedem dacă putem încadra în această categorie și verbul expus mai sus.
Povestea începe de la infinitivul verbului. Știm foarte bine că majoritatea verbelor la acestă formă verbală nepersonală de conjugarea a IV-a se finalizează în „i”, într-unul singur (a fi, a citi, a găti). Regăsim și excepții de la regulă pentru cinci verbe care sunt notate cu doi „i”. Primul pe care îl avem acum în vedere este a se sfii, un verb reflexiv care se definește astfel:
SFIÍ, sfiesc, vb. IV. Refl. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să…; a se intimida, a se rușina de… – Din sl. svĕniti sen.
Alături de el enumerăm alte patru verbe care urmează norme gramaticale similare. Este vorba despre: a prii, a pustii, a înmii, a albii. Semnificațiile lor oferite de Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române din 2009 vă stau alături spre a fi analizate.
PRIÍ, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati.
PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.
ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mări de o mie de ori; p. ext. a (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult. – În + mie.
ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.
Revenim totuși la verbul inerent refelxiv „a se sfii”. Cele mai dificile probleme le ridică timpul perfect simplu al modului indicativ, mai exact persoana I, acolo unde desinența este tot „i”. Acest fapt va conduce spre o triplare a lui, în sensul în care se păstrează cei doi „i” de la infinitiv și se adaugă încă unul (desinența), în final este corect să scriem „eu ma sfiii”. Și în pronunție se va simți o mică diferență, întrucât „i”-ul va fi și mai mult prelungit.
Ce se va întâmpla la persoana a treia (perfect simplu, indicativ), acolo unde desinența este Ø (nu există)? Simplu! Acolo se vor păstra doar cei doi „i” de la infinitiv, spunând el se sfii pentru genul masculin și ea se sfii pentru genul feminin. Cu doi „i” va apărea și grafierea verbului la gerunziu: sfiindu-se.
Conjugarea verbului a se sfii, modul indicativ, timpul perfect simplu:
Alte detalii normative puteți citi în articolele de dicționar de mai jos.
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, ediția a II-a (2005)
!sfii (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfiește, imperf. 3 sg. se sfia; conj. prez. 3 să se sfiască; ger. sfiindu-se
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, ediția a III-a (2021)
sfii (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sfiesc, 3 sg. se sfiește (desp. sfi-eș-), imperf. 1 sg. mă sfiam (desp. sfi-am), perf. s. 1 sg. mă sfiii; conj. prez. 1 sg. să mă sfiesc, 3 să se sfiască; imper. 2 sg. afirm. sfiește-te, ger. sfiindu-mă (desp. sfi-in-)
Prin urmare,
Corect: eu mă sfiii, el/ea se sfii
Greșit: eu mă sfii, el/ea se sfi
Link către canalul nostru de YouTube:
Dacă ți-a plăcut articolul nostru despre „eu mă sfii” sau „eu mă sfiii”, cu siguranță te interesează și alte materiale. Ai o listă cu câteva selecții mai jos
Expresii și locuțiuni cu termenul „foc” + quiz
Gradele de comparație (test grilă recapitulativ de 15 întrebări)
Rolul didascaliilor (a indicațiilor scenice): lecție video explicativă
Rezolvarea subiectului Evaluării Naționale din 22.06.2021 (la limba română)
Expresii și locuțiuni cu termenul „foc” + quiz