Atunci când avem ca subiect de discuție genul liric trebuie să luăm în considerare și elementele de versificație drept o caracteristică specifică și nelipsită din poezie.
Prin elementele prozodiei înțelegem de fapt elementele de versificație care urmăresc o anumită structură bine delimitată. Aceasta constă în vers, strofă, ritm, rimă și măsură.
I. VERSUL – este unitatea de bază, un rând dintr-o strofă a poeziei în care se respectă regulile ce țin de ritm, măsură și rimă.
Dacă versul nu corespunde definiției clasice, el se poate clasifica și în:
- vers liber – vers lipsit de măsură, ritm, rimă, dar cu posibilitatea de a avea un ritm interior strâns legat de ideea sau de starea poetică;
- vers alb – vers lipsit doar de rimă.
II. STROFA – grupare de versuri, o unitate din perspectiva înțelesului, delimitată printr-un rând liber de celelalte strofe.
Numărul de strofe dintr-o poezie poate să difere. În funcție de numărul de versuri, strofa poate purta diverse denumiri:
- monovers – un singur vers;
- distih – două versuri;
- terțet – trei versuri;
- catren – patru versuri;
- cvintet – cinci versuri;
- sextet – șase versuri;
- septima – șapte versuri;
- octet – opt versuri;
- nona – nouă versuri;
- decimă – zece versuri;
- duodecimă – douăsprezece versuri;
- polimorfă – mai mult de douăsprezece versuri.
III. RITMUL – succesiunea silabelor accentuate și neaccentuate dintr-un vers. În funcție de poziția accentului în cuvinte, versuri, strofe, ritmul poate să fie:
- ritm trohaic – piciorul metric alcătuit din două silabe, prima fiind accentuată, iar a doua neaccentuată; acest tip de ritm este specific poeziilor de inspirație folclorică;
- ritm iambic – piciorul metric este alcătuit din două silabe, cu accentul pe a doua silabă;
- ritm dactilic – piciorul metric este alcătuit din trei silabe, cu accentul pe prima silabă;
- ritm amfibrahic – piciorul metric este alcătuit din trei silabe, cu accentul pe a doua silabă;
- ritm anapestic – piciorul metric alcătuit din trei silabe, cu accentul pe a treia silabă.
IV. RIMA – potrivirea sunetelor finale a două sau mai multor versuri începând cu ultima vocală accentuată. Asonața se produce atunci când rima este una imperfectă.
Versurile care rimează se pot încadra în următoarele tipuri de rimă:
- Rimă împerecheată – apare atunci când rimează versurile două câte două; primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea etc. (1-2, 3-4);
- Rimă încrucișată – apare atunci când primul vers al unui catren rimează cu al treilea, iar al doilea rimează cu al patrulea (1-3, 2-4);
- Rimă îmbrățișată – primul vers rimează cu al patrulea, iar al doilea cu al treilea, specifică primelor două strofe din sonet (1-4, 2-3);
- Monorimă – apare succesiv la mai multe versuri, specifică fiind poeziei populare (1-2-3-4);
- Rimă albă – lipsa rimei, regăsită în poeziile contemporane.
V. MĂSURA – reprezintă numărul de silabe dintr-un anumit vers; ea poate varia, dar de obicei se menține aceeași în întrega poezie. De asemenea, în fabule măsura nu este respectată cu rigoare.
Elemente de versificație
Link către canalul nostru de YouTube:
Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!
Vezi și: