Vorbim astăzi despre încă o specie literară a genului liric: una mai aparte, interesantă prin mesajul, prin specificul său și prin identitatea națională pe care o trezește în fiecare dintre noi; vorbim despre o specie literară autentic românească, fără echivalenți în alte culturi: doina.

Doina populară este o specie a genului liric, în versuri, cu caracter oral, anonim și sincretic, în care sunt transmise în manieră directă sentimente puternice de dragoste, de ură, de jale, de iubire, de dor, de înstrăinare, de tristețe etc..

Trăsături:

  • Textul este constituit sub forma unei confesiuni lirice care exprimă cu intensitate sentimentele autorului anonim față de tema abordată, fiind vorba, așadar, despre o expresivitate aparte.
  • Din punctul de vedere al modurilor de expunere, avem de a face cu un monolog liric, care se poate îmbina sporadic cu descrierea.
  • Eul liric este prezent prin mărcile lexico-gramaticale specifice:
    • Verbe de persoana I și a II-a
    • Pronume și adjective pronominale de persoana I și a II-a (apare adesea și dativul etic)
    • Prezența interjecțiilor
    • Substantivele în cazul vocativ
  • Prozodia este una specifică, predominând rima împerecheată (și monorima), ritmul trohaic și versurile scurte (adesea 6-8 silabe)
  • Principalele teme ale doinei sunt: iubirea, natura, credința
  • Caracterul sincretic al doinei se referă la capacitatea de a îmbina poezia cu muzica și/sau dansul, doinele fiind adesea transpuse în acest mod, aflându-se la intersecția a mai multe arte.
  • Se inspiră din viața poporului român, ilustrând foarte bine relația omului cu natura, precum și atitudinea față de viață și moarte, față de scurgerea ireversibilă a timpului.
  • Oralitatea stilului este de asemenea o trăsătură relevantă a doinei: aceasta se referă la construcția textului, care se evidențiază prin muzicalitatea versului, dar și prin suita de elemente lexicale specific popuare: arhaisme, regionalisme, cuvinte specifice mediului rural, pastoral ori haiducesc. Totodată, prezența diminutivelor poate fi considerată un mijloc al oralității. doina
  • Expresivitatea limbajului se constituie prin frecvența unui inventar bogat de mijloace de expresivitate artistică: personificări, epitete, enumerații, metafore (și altele), precum și de prezența figurilor de stil fonetice: aliterația și asonanța. Totodată, se remarcă și prezența figurilor retorice: interogația și exclamația retorică.

Să rezolvăm și quizul de mai jos despre doină! Mult succes!

Doina populară

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

Vezi și:

Fabula: definiție, trăsături, delimitări.

Pastelul: definiție, încadrare, caracteristici.

One Reply to “Doina populară”

Please Login to Comment.