Despre verbul „a da” vom vorbi în acest articol și vom încerca să clarificăm care este povestea lui „dați” sau „da-ți”. Rămâneți cu noi pentru a vedea povestea acestor forme care adesea provoacă diverse confuzii!
Dacă vorbim despre forma sudată, „dați”, vorbim despre conjugarea la indicativ, prezent, conjunctiv, prezent sau imperativ a verbului „a da” la persoana a II-a, plural:
indicativ, prezent:
eu dau
tu dai
el / ea dă
noi dăm
voi dați
ei / ele să dea
imperativ:
afirmativ, plural: dați!
negativ, plural: nu dați!
În acest context, verbul „a da” se scrie întotdeauna sudat, nu cu cratimă!
Să vedem ce facem cu forma cu cratimă, „da-ți”: această formă poate fi întâlnită, atunci când avem de-a face cu conjuncția coordonatoare adversativă „dar”, urmată de pronumele personal, formă neaccentuată (clitică), în cazul dativ, de persoana a II-a, singular „îți”. Forma rezultată din căderea „r”-ului și a „î”-ului este „da-ți”.
De exemplu:
„Dar îți place să mergi la meci, Cosmine!” —> „Da-ți place să mergi la meci, Cosmine!”
„Dar îți va fi frig, dacă te îmbraci așa! —> „Da-ți va fi frig, dacă te îmbraci așa!”
*Această utilizare este mai degrabă spcifică registrului colocvial, ea nefiind literară. Prin urmare, utilizarea sa în contexte formale nu este indicată.
Prin urmare:
Corecte sunt ambele forme, însă trebuie utilizate în contexte de comunicare diferite. Acest grup de omofone ridică adesea probleme în scriere. Un singur lucru dacă reținem, nu vom mai avea probleme: dacă ne referim la verbul „a da”, nu punem niciodată cratimă!
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: