Vorbim despre o greșeală foarte frecvent întâlnită în rândul vorbitorilor de limbă română: pronunțarea corectă a substantivului „seif”. De ce? Pentru că avem cu toții tendința să îl despărțim în silabe: [se-if].
Care este pronunția corectă a acestui substantiv?
Conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția din 2005), cuvântul nostru este monosilabic, iar „i” este marcar ca semivocală:
seif [pron. seĭf] s. n., pl. séifuri
Prin urmare, pronunția în două silabe constituie o greșeală și trebuie evitată. Pronunția corectă a cuvântului se aseamănă pronunției din limba originară, și anume engleza (safe). Haideți să vedem o definiție a termenului, așa cum reiese din Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
SEIF, seifuri, s. n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează, de obicei într-o instituție bancară, bani, hârtii și obiecte de valoare; casă de bani. ♦ Încăpere specială, bine asigurată (la arhive sau la biblioteci publice), în care se păstrează manuscrise, documente și alte obiecte de valoare. [Var.: safé, saféu, sef s. n.] – Din engl. safe.
O definiție mai amplă pentru substantivul discutat ne este oferită de Micul Dicționar Academic (ediția a II-a, din 2010):
seif sn [At: BASSARABESCU, S. N. 176 / V: (rar) safe, safeu, sef / S și: safe / E: eg safe] 1 Dulap sau lădiță de fier, cu pereții (foarte) groși și cu încuietori speciale, în care se păstrează bani, hârtii, obiecte de valoare etc. Si: casă de bani. 2 (Pex) Încăpere (a unei bănci) special amenajată și bine asigurată în care se păstrează bani, hârtii, obiecte de valoare etc. 3 (Prc) Fiecare dintre casetele metalice din încăperea special amenajată a unei bănci în care o persoană particulară își depune, spre păstrare, bani, hârtii, obiecte de valoare etc.
Prin urmare,
Pronunția corectă: [seif]
Pronunția greșită [seif]
Link către canalul nostru de YouTube:
Dacă ți-a plăcut articolul , te-ar putea interesa și alte subiecte:
