În acest articol ne-am propus să facem o clasificare a compunerilor imaginative și să aducem precizări referitoare la ce ar trebui să conțină acestea. compunerea

Prin compunere imaginativă înțelegem un text epic creat după propria noastră imaginație, dar care respectă anumite cerințe referitoare la temă și tipul de text: descriptiv, narativ sau dialogat. Așadar, clasificarea este următoarea:

  1. Compunerea descriptivă
  • Descrierea de tip tablou
  • Descrierea de tip portret

2. Compunerea narativă

3. Textul dialogat

 

Vom începe cu compunerea descriptivă, cea în care sunt prezenate trăsăturile unui peisaj, oraș, a unei încăperi, persoane etc..

În funcție de obiectul (de ceea ce se urmărește) descrierea poate să fie:

  • de tip tablou: de exemplu prezintă un colț din natură;
  • de tip portret: înfățișeză trăsături fizice/morale;
  • literară/artistică/subiectivă;
  • științifică/obiectivă.

COMPUNEREA DESCRIPTIVĂ DE TIP TABLOU

Introducere

  • atragerea atenției asupra obiectului descris printr-un scurt fragment narativ care să capteze atenția cititorului.

Cuprins

  • prezentarea unei imagini de ansamblu asupra peisajului, obiectului etc.;
  • ilustrarea perspectivelor/planurilor surprinse în descriere;
  • aspecte semnificative referitoare la culoare, forma peisajului, obiectului etc.;
  • exprimarea trăirilor și a stărilor generate de tablou.

Încheiere

  • ieșirea din starea de meditație.

 

COMPUNEREA DESCRIPTIVĂ DE TIP PORTRET

Introducere

  • prezentarea coordonatelor de timp și spațiu și a împrejurărilor în care se află persoanjul principal.

Cuprins

  • prezentarea personajului principal într-o viziune de ansamblu și a ocupației acestuia;
  • trăsături fizice (descrierea trăsăturilor faciale: gură, nas, ochi, păr și a siluetei: mâini, picioare);
  • trăsături morale: trăsături pozitive (curajos, pliticos, optimist) și trăsături negative (invidios, violent, egoist);
  • statut social;
  • comportament (conduită);
  • influența personajului principal asupra celorlalte personaje.

Încheiere

  • descrierea sentimentelor transmise;
  • încheierea sub forma unei concluzii.

 

COMPUNEREA NARATIVĂ are la bază ca mod de expunere narațiunea prin prezentarea unor întâmplări interprinse de personaje într-un timp și spațiu determinat. În funcție de perspectiva asupra faptelor, narațiunea poate fi subiectivă (relatată la persoana I) sau obiectivă (relatată la persoana a III-a ).

Introducere

  • Fixarea reperelor de timp și spațiu și întroducerea personajului în acțiune (dacă se începe cu expozițiunea);
  • Prezentarea unei acțiuni/fapt care declanșează acțiunea (dacă se începe cu intriga).

Cuprins

  • Derularea evenimentelor după o schemă logică, clar structurată, literară;
  • Introducerea unui număr mai mare de personaje;
  • Crearea unor momente de suspans;
  • Introducerea unor scurte pasaje descriptive și dialogate (opțională).

Încheiere

  • Rezolvarea conflictului și concluzionarea narațiunii/final deschis.

O compunere narativă reușită are nevoie de momente de suspans. Iată prin ce mijloace pot fi ele introduse:

  • Semne de punctuație cu rol stilistic: semnul exclamării (pentru uimiri, exclamații), punctele de suspensie (meditație) etc.;
  • Interogații retorice: întrebări adresate la care nu se așteaptă răspuns, ci au rol de a exprima gândurile vorbitoriului/naratorului;
  • Prezentarea gândurilor, emoțiilor, sentimentelor în legătură cu evenimentele prezentate;
  • Schițarea unor elemente nonverbale (cele ce țin de gesturi, mimică, postură și care ajută la o imagine mai amplă în caracterizarea personajului descris).

 

TEXTUL DIALOGAT asigură comunicarea, schimbul de replici între cel puțin două personaje.

Trăsături:

  • Dialogul ca principal mod de expunere;
  • Este prezentă linia de dialog ca semn de punctuație, alături de verbe specifice dialogului (spuse, întrebă, răspunde);
  • Precizarea personajelor care participă la dialog;
  • Din punct de vedere morfologic, apar substantive în cazul vocativ și verbe la imperativ;
  • Sunt prezente interjecții, exclamații, interogații care crează impresia de oralitate.

Aceste structuri expuse sunt doar orientative, ceea ce înseamnă că nu trebuie respectate cu rigurozitate. Cel mai important aspect în elaborarea unei compuneri este tipul ei (de care trebuie să ținem cont pentru a o putea încadra în cerința dată), iar pe mai departe totul ține de imaginația noastră și de modul în care reușim să îmbinăm ideile, astfel încât să elaborăm un conținut unitar. Este recomandat să evităm formulările clișeice și să venim mereu cu ceva original.

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

 

Vezi și:

Interpretarea figurilor de stil și a imaginilor artistice

Please Login to Comment.