Să tratăm o greșeală frecvent întâlnită. Este vorba despre o nuanță de albastru, de obicei purtată în ținute elegante. Cum este corect să spunem: „bleumarin” sau „bleumaren”?
Un cunoascător al limbii franceze cu siguranță că îți dă seama de spiritul francez al lexemului provenit din bleu marine. Când pronunțăm acest cuvânt, putem face referire la adjectivul invriabil sau la substantivul neutru care numeșete culoarea.
Mai multe informații veți găsi în următorul articol de dicționar (Dicționarul Explicativ al Limbii Române din 2009).
BLEUMARÍN adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-închis. 2. S. n. Culoare bleumarin (1). [Pr.: blö-] – Din fr. bleu marine.
Mergând mai departe spre dicționarele morfologice, ne vom opri ła DOOM2 care prezintă separat cele două vocabule.
bleumarín1 [eu pron. ö] (bleu-) adj. invar.
bleumarín2 [eu pron. ö] (bleu-) s. n.
În franceză, grupul de litere eu se pronunță [ö]. Este supărătoare pronunția bleumaren și totodată și neatestată, motiv pentru care nu vom regăsi cuvântul scris astfel în dicționare sau cărți.
A nu se confunda cu bleu care indică o altă nuanță de albastru, una mai deschisă.
BLEU, (2) bleu-uri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. 2. S. n. Culoare bleu (1). [Pr.: blö] – Din fr. bleu.
Prin urmare,
Corect: bleumarin
Greșit: bleumaren
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: