![Baremul pentru testul de antrenament numărul 30 pentru Evaluarea Națională (17 iunie 2024) [marca Vox Valachorum]](https://voxvalachorum.ro/wp-content/uploads/2024/06/hands-character-writing-letter-desk-with-papers-pencil-envelopes-coffee-cup_74855-10720.avif)
În cadrul acestui articol, vom posta baremul pentru testul de antrenament numărul 3o pentru Evaluarea Națională publicat în data de 17 iunie 2024 [marca Vox Valachorum]. Testul de antrenament este conceput de pagina Vox Valachorum și are rolul de a servi drept material auxiliar elevilor de clasa a VIII-a. Prezentul test a fost conceput în conformitate cu programa pentru examen, urmărind să vină în ajutorul elevilor și al profesorilor de limba și literatura română. Obiectivul nostru este de a posta săptămânal astfel de materiale pentru a putea oferi suport urmăritorilor noștri.
Orice observație sau completare poate fi făcută utilizând mijloacele media de contact [Facebook, Instagram, YouTube, e-mail etc.]. Apreciem feedbackul dumneavoastră și doar cu ajutorul acestuia putem progresa! Testul poate fi descărcat în format pdf. și listat ulterior pentru a fi lucrat acasă sau la clasă.
Descarcă:
Test de antrenament nr. 30
Descarcă:
Barem test de antrenament nr. 30
Sperăm ca materialele noastre să vă fie de un real folos și să vă ajute în pregătirea pentru examene. Pe site-ul nostru găsiți multe alte materiale utile, precum: articole care acoperă diverse aspecte teoretice utile pentru Evaluare și Bacalaureat, teste grilă menite să te ajute în aprofundarea materiei, materiale video cu lecții explicative, teste de antrenament eliberate de Ministerul Educației și, de asemenea, rezolvări propuse pentru acestea, informații ve vizează sistemul educațional românesc, știri din sfera educației etc..
Texte suport folosite:
Textul 1
Pentru ca am rămas singur, m-am hotărât sa încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Voi lucra în fiecare dupa-amiaza. Nu am nevoie de inspirație; trebuie sa scriu, doar, viața mea, iar viața mi-o cunosc, și la roman mă gândesc de mult. Dinu știe; păstrez caiete din clasa a IV-a, când aveam pistrui ca un ovrei și învățam chimie într-un laborator instalat în firida sobei. De câte ori mi se părea că trebuie sa fiu întristat, scriam în Jurnalul meu. Și acel Jurnal de acum doi ani avea un „subiect”: trebuia să se vădească într-însul viața unui adolescent suferind de neînțelegerea celorlalți. Dar adevărul era altul: jurnalul mă măgulea și îmi alina dorul meu de răzbunare; răzbunare dreaptă împotriva celor care nu mă înțelegeau, credeam eu. Romanul îl voi scrie altfel. Eroul sunt eu, firește. Mă tem, însă, că viața mea – stinsă între copii și cărți – nu va interesa cititorii. Pentru mine, tot ceea ce nu am avut, tot ceea ce am dorit din mansardă, în înserări calde și tulburatoare, prețuiește mai mult decât anii tovarășilor mei risipiți în jocuri, în sărbători de familie și idile. Dar cititorii?… înțeleg și eu că toată durerea unui adolescent miop nu va mișca nici un suflet dacă acest adolescent nu se va îndrăgosti și nu va suferi. De aceea, m-am și gândit la un personaj pe care la început îl numisem Olga. I-am povestit lui Dinu tot ceea ce ar trebui să aibă loc prin prezenta acestei fete. Dinu m-a întrerupt și m-a rugat: dacă într-adevăr îi sunt prieten, sa schimb numele eroinei în Laura.
M-am tulburat mult la început, pentru că nu știam cum să fie fata care va străbate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decât pe fetele cizmarului vecin, care în nici un caz nu pot trece într-un roman. Cea mai mare, Maria, era slabă și rea; își teroriza frații, fura caise verzi și tipa alergând după tramvaie. Cealaltă, Puica, era grasă și murdară. Nici una, nici alta nu puteau seduce un adolescent. Aceasta, nimeni n-o putea înțelege mai bine ca mine. Dinu mi-a mărturisit că mă poate ajuta. A cunoscut atâtea fete, îmi spune. Dar cum aș putea scrie eu un roman cu o eroina cunoscută de Dinu? M-am hotărât să mă gândesc, în timp ce voi scrie, la vară-mea. De câteva saptamâni, de câte ori o întâlnesc, îi pun întrebări. Am vestit și pe Dinu că vară-mea se află sub observație.
— Dacă vrei să scrii un roman, m-a sfatuit ea, să-l faci pe erou frumos și bun. Și să-l cheme Silviu.
Când i-am spus titlul și subiectul romanului, nu i-a plăcut. Să fie doi eroi, unul frumos și altul urât, vrea ea. Iar titlul: Dragoste de copil sau Flori de primavara, sau La șaptesprezece ani. În zadar mi-au fost explicațiile: „Vally dragă, acesta e un roman cerebral, cu drame interioare” etc. Și atunci i-am ascultat mărturisirile. Mi-au folosit, căci am învățat vocabularul fetelor. Și am cunoscut câte ceva din visurile, nostalgiile și tulburările ei. Parcă aș fi ascultat mărturisiri auzite de mult. Îmi aminteam că vară-mea nu se deosebește mult de eroinele din romane sau de acele pe care un suflet puțin exaltat și le închipuie. Dar pot eu ști că aceasta e vară-mea, aceasta care mi se dezvăluie la rastimpuri, antrenată de confesiuni?
Romanul adolescentului miop, Mircea Eliade
Textul 2
Cum eraţi la 16 ani, vă regăsiţi în film?
La 16 ani trăiam în Praga, învăţam la şcoala germană şi purtăm mereu negru. Aveam aparat dentar, păr creţ lung şi îmi plăceau RPG-urile, spre exemplu.
Doar în vacanţe ajungeam în Bucureşti şi redescopeream lumea de aici. Chiar dacă mediul meu a fost complet diferit de cel al personajelor din emoţiile pe care le-am trăit în liceu au fost destul de similare. Dacă m-aş fi întîlnit atunci cu o Larisa precum cea din film, m-aş fi îndrăgostit de ea pînă peste cap sau, cel mai probabil, n-aş fi vrut nici măcar să vorbesc cu ea. De fapt, cam asta ne-am şi propus să facem, eu şi scenarista filmului, Raluca Mănescu: să spunem povestea unei generaţii de tineri pe care de multe ori îi desconsiderăm pentru că sînt diferiţi de noi. Ce am încercat să aducem pe ecran sînt emoţiile adolescenţei, trăirile pure, nealterate, mereu duse la extrem. Iar din punctul acesta de vedere, da, mă regăsesc în film şi sper că o vor face şi spectatorii.
Cum v-aţi documentat pentru a construi povestea Larisei?
Am avut două direcţii de documentare: prima a ţinut de experienţele pe care şi eu, şi scenarista, dar şi alţi prieteni de-ai noştri pe care i-am tot intervievat, le-am trăit în adolescenţă. Totul a pornit de la trăirile fiecăruia dintre noi, care au fost mai apoi dramatizate. A doua direcţie a fost că am încercat să petrecem cît de mult timp puteam în preajma tinerilor din medii sociale mai sărace. Împreună cu Raluca făceam cu autobuzul turul unor cartiere mărginaşe din Bucureşti: Rahova, Pajura. Pe la orele 17-18 era mereu plin de copii de liceu, noi ne uitam la ei, ne mai notam dialoguri, o căutam din ochi pe Larisa. Asta ne-a ajutat foarte mult să vedem cum vorbesc copiii, care sînt relaţiile dintre ei, cine e şeful şi cum se manifestă etc. Apoi, Raluca şi-a mai făcut nişte profile false pe o reţea de socializare şi a petrecut destul de mult timp vorbind cu multe fete şi băieţi de 15-16 ani, aflîndu-le poveştile, conversîndu-se cu ei.
Care sînt dramele majore ale adolescenţilor de azi?
Nu ştiu, probabil e o dramă majoră cînd rămîn fără baterie la iPhone sau cînd nu au invitaţie la un la care merge tot restul şcolii. Mi se pare că în adolescenţă totul e dus la extrem şi are potenţial de dramă. Dar, serios vorbind, sînt o grămadă de probleme cu care adolescenţii se confruntă şi care se pot transformă în drame: pornind de la violenţa domestică pînă la violenţa din şcoli (îndreptată spre profesori şi mai ales între elevi – am văzut nişte filmuleţe pe YouTube care îţi ridică părul măciucă). Apoi, mai e toată partea de sexualitate care e încă un subiect tabu în multe familii din România, ca să nu mai vorbesc de şcoli.
„Nu este uşor să fii adolescent în ziua de azi“– interviu cu regizorul Nicolae Constantin TĂNASE, publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie – 4 noiembrie 2015
Descarcă materialele .pdf „Testul de antrenament” și „Baremul pentru testul de antrenament” de mai sus pentru a vedea cerințele complete! Mult succes!
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine: