„Așează” sau „așază”? Care este forma corectă a verbului?

Despre verbul „a așeza” vom vorbi în cadrul acestui articol. Până nu de mult (iar acum ne referim la DOOM3), era corectă doar forma „așază”. Noul Dicționar Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția din 2021) aduce un element de noutate. Care să fie, în prezent, forma corectă: „așază” sau „așează”?

 

Problema cu privire la verbul „a așeza” se referea în mod deosebit la conjugarea la indicativ, prezent, persoana a III-a, singular și plural, dar și la modul imperativ, persoana a II-a, singular, formă afirmativă. Să vedem ce ne spune DOOM3:

 

!așeza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. așez, 3 așază/așează; conj. prez. 1 sg. să așez, 3 să așeze; imper. 2 sg. afirm. așază/așează

 

 

 

Așadar, de acum înainte este corect să spunem:

El se așează / așază. (indicativ, prezent, persoana a III-a singular)

Ei se așează / așază pe scaun! (indicativ, prezent, persoana a III-a plural)

Așază-te! /  Așează-te! (imperativ, persoana a II-a, singular, formă afirmativă)

 

După cum putem observa, atât „așează”, cât și „așază” sunt corecte, conform noului dicționar normativ. Asta înseamnă că de acum înainte le putem utiliza pe ambele fără nicio problemă! Integrarea lui „așează” în acest dicționar a fost făcută grație uzului răspândit, cel mai probabil. Haideți să vedem, așa cum obișnuim mereu, o definiție a acestui verb, extrasă din Dicționarul Explicativ al Limbii Române:

 

AȘEZÁ, așéz, vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă. ◊ Expr. (Refl.) A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ Refl. A poposi. ♦ Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦ Refl. A se așterne formând un strat. ♦ Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. ♦ Refl. Fig. A se potoli, a se liniști. 2. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc. II. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja. 2. Intranz. (Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui. III. Tranz. 1. (Rar) A înfățișa un fapt într-o anumită lumină. 2. (Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa. IV. Tranz. A procura cuiva o situație mai bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. – Lat. *assediare.

 

Observăm o paradigmă bogată a acestui verb, explicabilă, cel mai probabil din cauza faptului că avem de a face cu un lexem moștenit din latină, nu unul împrumutat mai târziu. Etimonul nu este cert, forma „assediare” fiind una reconstituită.

 

În concluzie:

Corect: așează / așază