„Ai noștrii” sau „ai noștri”? Cum este corect?
Vorbim despre o greșeală des întâlnită în zilele noastre, mai exact scrierea corectă a pronumelui / ajectivului pronominal posesiv, forma de plural (mai mulți posesori, mai multe obiecte posedate). Întrucât după pronunție nu ne putem da seama de scrierea corectă, vom lămuri astăzi cum este corect: „ai noștrii” sau „ai noștri”?
Termenul despre care discutăm este, incontestabil, o moștenire latinească, provenind din forma de nominativ, plural „nostri”. În forma latinească „nostri”, vocala „i” are o pronunție puternică, iar așa ne putem explica tendința de a adăuga doi „i” și de a scrie, prin urmare „ai noștrii”. Cu toate aceste, chiar dacă „i”-ul se aude tare, îl vom scrie cu un singur „i”, de fiecare dată (exact ca în limba originară). Este corect, prin urmare, „ai noștri”.
Cum arată pronumele / adjectivul pronominal declinat la plural în limba latină:
Nominativ
sg. noster
pl. nostri
Genitiv
sg. nostri
pl. nostrorum
Dativ
sg. nostro
pl. nostris
Acuzativ
sg. nostrum
pl. nostros
Vocativ
sg. noster
pl. nostri
Ablativ
sg. nostro
pl. nostris
Haideți să aruncăm o privire și în Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția din 2021):
nóștri1/ ai nóștri1 v. nóstru1/ al nóstru1
Putem, cu ușurință, observa că în niciuna dintre variantele indicate, forma „ai noștrii” nu apare. În concluzie, utilizarea acestei forme este improprie și constituie o greșeală.
Acest pronume / adjectiv pronominal circulă și în variante arhaizate și, uneori, regionale, precum „nost”, „noastă”, „noști”, „noaste”, însă aceste variante nu sunt conforme cu limba standard și nu pot fi utilizate în contexte normale sau formale de comunicare. Vom vedea și o definiție a termenului, așa cum reiese ea din Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
NÓSTRU, NOÁSTRĂ, noștri, noastre, pron. pos., adj. pron. pos. (De obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) I. Pron. pos. 1. (Înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care vorbitorul face parte, precum și numele acestora) Are o casă ca a noastră. 2. (Pop.; mai ales la m. pl.; indică soțul, soția, familia, rudele vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el, înlocuind și numele acestora) Când vin ai noștri acasă? 3. (Indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el, înlocuind și numele acestora) Mă întorc la ale noastre. II. Adj. pron. pos. 1. Care se află în posesiunea vorbitorului și a unui grup din care face parte acesta, care este legat printr-o relație de proprietate cu vorbitorul și cu grupul din care face parte acesta. Casa noastră. 2. Care este legat printr-o relație de apartenență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte. Picioarele noastre. 3. Care este legat printr-o relație de dependență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte. Gazda noastră. Strămoșii noștri. 4. Care este spus, săvârșit de vorbitor și de grupul din care acesta face parte. Acțiunea noastră. ♦ (Ca plural al modestiei) Meu. Cartea noastră. 5. (Cu valoare obiectivă) Vine în ajutorul nostru. [Var.: (reg.) nost, noástă pron. pos., adj. pron. pos.] – Lat. noster, nostra.
Prin urmare,
Corect: ai noștri
Greșit: ai noștrii
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
„Respectos” sau „respectuos”? Cum ne exprimăm corect?
„Întradevăr” sau „într-adevăr”? Care este varianta corectă?
„Șchioapătă” sau „șchiopătează”? Cum conjugăm corect?
„Germene” sau „germen”? Care este forma corectă?
„Mi-ar place” sau „mi-ar plăcea”? Cum ne exprimăm corect?
„Findcă” sau „fiindcă”? Cum este corect în limba română?
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Atribut sau apoziție (test grilă de 30 de întrebări)