De nenumărate ori auzim verbul „a se râde” și de puține ori „ a râde” . Probabil se crede că este un verb reflexiv, însă țin să vă anunț că nu are nimic de-a face cu acesta. Pentru mai multe explicații, râmâi alături de noi.
Particula „se” (care ar trebui să fie pronume reflexiv) nu își are locul în acest context, întrucât plastic gândind nu ne putem râde pe noi, ci râdem de ceva. Dacă există situații în care râdem de faptele noastre, indicat este să reformulăm eunțul, spunând de exemplu: „Am râs de fapta mea.”.
Verbul latinesc, etimon al cuvântului românesc, este „ridere”. Dacă deschidem filele dicționarului la litera R vom întâlni și cuvântul nostru, prezentat astfel:
RẤDE, râd, vb. III. Intranz. 1. A-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate. ◊ Expr. A râde (sau, rar a-și râde) în barbă (sau pe sub mustață) = a râde reținut, pe ascuns. (Rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură). A râde (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) = a sfida pe cineva; a-și bate joc de cineva care este de față. 2. A se distra; a se amuza, a face haz de ceva. ♦ A fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura. ♦ (Cu determinări în dativ sau introduse prin prep. „la”) A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. ♦ (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil, prielnic. 3. A-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs. ◊ Expr. Râd (sau ar râde) și câinii (sau și curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de rușine, s-a compromis. ♦ A nu ține seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a disprețui. – Lat. ridere.
Verbul tranzitiv este parte componentă a multor expresii precum: a râde în barbă / pe sub mustață (a râde reținut), a râde galben (a râde fals), a râde în nas (a sfida pe cineva) și altele.
Aceeași probelemă se regăsește și în cazul altor verbe, nu este un caz izolat, cum ar fi: a se răci, a se merita, a se risca etc. Iată și expricațiile oferite de Dicționarul Ortografic, Ortoepioc și Morfologic al Limbii Române din 2021.
rấde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râd, 1 pl. rấdem, perf. s. 1 sg. râséi, 1 pl. rấserăm; conj. prez. 3 să rấdă; ger. râzấnd; part. râs
Spunem așadar:
Am râs de problemele pe care le aveam!
A râs cu lacrimi când a aflat ce s-a întâmplat.
Râdem atunci când vrem să ne simțim mai bine!
Uneori ai nevoie să râzi puțin.
Sunt greșite:
M-am râs de problemele pe care le aveam!
S-a râs cu lacrimi când a aflat ce s-a întâmplat.
Ne râdem atunci când vrem să ne simțim mai bine!
Uneori ai nevoie să te râzi puțin.
Prin urmare,
Corect: a râde
Greșit: a se râde
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
„Respectos” sau „respectuos”? Cum ne exprimăm corect?
„Întradevăr” sau „într-adevăr”? Care este varianta corectă?
„Șchioapătă” sau „șchiopătează”? Cum conjugăm corect?
„Germene” sau „germen”? Care este forma corectă?
„Mi-ar place” sau „mi-ar plăcea”? Cum ne exprimăm corect?
„Findcă” sau „fiindcă”? Cum este corect în limba română?
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Atribut sau apoziție (test grilă de 30 de întrebări)