De nenumărate ori vedem scris „Vin-o!”. Nu, mai bine nu veni. 🙂 Este timpul să oprim acest val de greșeli, deoarece corectitudinea termenilor nu se schimbă peste noapte. Trebuie să cunoaștem câteva reguli gramaticale de bază pentru a nu căde în plasă.
Verbul „a veni” are sensul de „a se deplasa, a sosi, a se duce în vizită, a-și avea originea” și multe altele. El provine din latinescul venire, varantă sub care se prezintă și în limba italiană.
Forma „vino” este cea de imperativ a verbului la afirmativ. La negativ nu mai întâlnim această problemă, intrucât vom spune „Nu veni!”.
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române în actualitate nu a uitat să precize forma de imperativ a verbului „a veni”. Este clar expus faptul că pentru singular este normat să spunem și să scriem „vino” cu accentul pe vocala i din prima silabă a cuvântului.
vení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vin, 1 pl. vením, imperf. 3 sg. veneá; conj. prez. 3 să vínă; imper. 2 sg. víno
Nu există nicio situație în care să scriem „vin-o”. Era posibil în cazul în care o era pronume cu formă neaccentuată, însă aici ar fi un nonsens să susținem această informație.
Verbul „a reveni” se înscrie în aceeași paradigmă. Un prefix nu poate schimba înteaga configurație a lexemului. Este corect să grafiem „Revino!”, nu „Revin-o!”.
În concluzie,
Corect: vino
Greșit: vin-o
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: