Poate părea foarte simplu răspunsul întrebării din titlu, dar să luăm în calcul și cel de-al doilea sens al cuvântului „afin”. Știi la ce se referă? Din punct de vedere juridic, afinul e acea persoană care a ajuns să aibă o legătură de rudeie cu tine prin căsătorie (între unul dintre soți și rudele celuilalt soț), practic este o rudenie prin alianță.
Dicționarul Explicativ al Limbii Române (2009)
AFIN1, afini, s. m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec.
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis.
Observăm, deci, că avem în față o pereche de omografe (dar nu și omofone) care se diferențiază doar prin accent. Pentru sensul prim, acela care se referă arbustul cu fructe mici de culoare albastră, vom accentua prima silabă (a). Sensul secund va fi asociat cu accentuarea pe ultima silabă, mai exact pe i. Este greșit să accentutăm aleatoriu. Semnificația cuvântului va dicta varainta accentuală.
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (2021)
afin1 (arbust) s. m., pl. afini
afin2 (rudă) s. m., pl. afini
În scris sunt prea puține șanse să fie sesizată o greșeală de genul încrucișării accentului, însă în vorbire ea va fi foarte evidentă. Mare atenție!
CORECT: afin, afin (în funcție de sens)
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Perfect simplu sau mai-mult-ca-perfect? Alege forma corectă!
„Respectos” sau „respectuos”? Cum ne exprimăm corect?
„Întradevăr” sau „într-adevăr”? Care este varianta corectă?
„Șchioapătă” sau „șchiopătează”? Cum conjugăm corect?