Vom lămuri, pentru cei curioși, care este, mai exact, relația dintre sunet și literă în limba română. În primul rând, trebuie să pornim de la ideea că sunetul și litera nu sunt unul și același lucru: ele au scopuri diferite, chiar dacă se “ajută” reciproc în comunicare.
Sunetul reprezintă o vibrație a unui mediu elastic (iar aici ne referim la organele pe care le folosim pentru a vorbi: coarde vocale, laringe, gură, nas, limbă etc..) care poate fi receptată cu ajutorul auzului (urechii) – mai prietenos spus: sunetul este ceea ce putem auzi.
În limba română, sunetele sunt clasificate în funcție de anumite caracteristici ale lor, și anume:
consoane: b,c,d,f,g,h,j,l,m,n,p etc.
vocale: a,e,i,o,u,ă,â(î)
semivocale: e,i,o,u
Literele sunt semne grafice care aparțin alfabetului unei limbi și care reprezintă, în general, sunete.
Alfabetul limbii române este alcătuit totalitatea literelor folosite pentru scrierea limbii române. În prezent conține 31 de litere și folosește cele 26 de caractere ale alfabetului latin la care se adaugă o serie de 5 caractere suplimentare formate prin aplicarea de semne diacritice (ă,î,â,ș,ț).
Haide să ajungem la o concluzie: sunetul este “forma” rostită, în timp ce litera reprezintă modalitatea prin care vom reda un sunet. Cele două au nevoie una de cealaltă, mai ales pentru a face trecerea de la comunicarea orală, la cea scrisă.
După cum spuneam adineauri, litera reprezintă modalitatea de redare în scris a unui sunet. Corespondeța dintre sunet și literă poate trezi adesea confuzii. Chiar dacă limba română este o limbă fonetică (altfel spus “cum scriem, așa citim”), există câteva situații speciale despre care aș vrea să discutăm aici.
Litera k poate reda (la fel cum o face și litera “c”) sunetul [k]: kilogram, kilometru
Litera q poate reda (la fel cum o fac literele “c” și “k”) sunetul [k]: Quatar [Catar]
Litera w poate reda sunetul [v]: watt – vom citi [vat] sau sunetul [u]: show – vom citi [șou]
Litera y poate reda sunetul [i]: yală – vom citi [ială]
Literele î și â redau același sunet [â/î], în funcție de poziția lor în cuvânt, ele se noteză diferit:
- la începutul și finalul cuvântului (precum și în compuse și derivate – atunci când unul dintre elementele componente începe cu “î”) vom folosi î din i: înot, înnorat, reîncepe etc..
- în interiorul cuvintelor vom folosi â (â din a): România, râpă, sârmă etc..
Litera x va reda întotdeauna câte două sunete: [ks] sau [gz]:
- redă [ks] în situații precum: extraordinar [ekstraordinar]
- redă [gz] în cuvinte precum: examen [egzamen]
Grupurile: ce,ci,ge,gi, che,chi,ghe,ghi pot nota unu sau două sunete, în diferite situații:
- ele reprezintă un singur sunet, dacă în aceeași silabă mai există o vocală: ceas: 4 litere, 3 sunete, ceapă [cea-pă]: 5 litere, 4 sunete, geană [gea-nă]: 5 litere, 4 sunete, gheață [ghea-ță]: 6 litere, 4 sunete.
- ele reprezintă două sunete, dacă formează singure silaba sau dacă sunt urmate de o consoană: ureche [u-re-che]: 6 litere, 5 sunete, cer [cer]: 3 litere, 3 sunete, merge [mer-ge]: 5 litere, 5 sunete
*Reținem că grupurile formate din trei litere (che,chi,ghe,ghi) nu vor nota niciodată trei sunete, asta întrucât litera “h” este întotdeauna literă ajutătoare și nu sunet.
Litera h, atunci când nu ajută la formarea grupurilor che,chi,ghe,ghi notează consoana [h]: horă, hamac, haină etc..
Totodată, litera h mai poate apărea în cuvintele împrumutate, ajutând și acolo la formarea unui alt sunet: show [șou]: 4 litere, 3 sunete
Alte situații aparte, specifice limbii române:
Dincolo de caracterele speciale (utilizate mai ales în cuvintele de origine străină), dincolo de grupurile ce,ci,ge,gi,che,chi,ghe,ghi, mai sunt situații în care grupul de litere nu corespunde grupului de sunete din punctul de vedere al cantității:
- Verbul “a fi” în conjugarea sa la modul indicativ, timpul prezent (persoanna a II-a, singular/persona a III-a, singular)
ești – se va citi [iești]: litera “e” notează două sunete: are valoare fonetică de diftong (ascendent/urcător) [ie]
este – se va citi [ieste]: litera “e” notează două sunete: are valoare fonetică de diftong (ascendent/urcător) [ie]
Același fenomen are loc și la modul indicativ, timpul imperfect (la toate persoanele)
eram [ieram]
erai [ierai]
erați [ierați]
- Pronumele personal:
persoana I, singular: eu [ieu]: litera “e” notează două sunete; astfel că în cuvântul “eu” există un trifong [ieu] ascendent/progresiv
persoana a III-a, singular, masculin: el [iel]: litera “e” notează două sunete -“e” notează diftonul [ie] ascendent
persoana a III-a, singular, feminin: ea [ia]: litera “e” notează sunetul [i]: aici numărul de sunete este egal cu numărul de litere, însă “e” are valoare de [i]
persoana a III-a, plural, masculin: ei [iei]: litera “e” notează două sunete; astfel că în cuvântul “ei” există un trifong [iei] ascendent/progresiv
persoana a III-a, plural, feminin: ele [ie-le]: litera “e” notează două sunete – “e” notează diftonul [ie] ascendent
Astfel, dacă vom întâlni un astfel de cuvânt în textele noastre, putem spune că “eu” (spre exemplu) are două litere și trei sunete sau “ele” are trei litere și patru sunete ș.a.m.d..
Haideți să rezolvăm câteva exerciții referitoare la corespondența dintre sunet și literă!
sunet și litera sunet si litera
Sunetul și litera
Link către canalul nostru de YouTube:
Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!
enunțul
Vezi și:
Substantivul: definiție, clasificări, categorii gramaticale + QUIZ
Derivarea: mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului
Funcții sintactice ale verbelor la moduri nepersonale
Enunțul: definiție, categorii, exemple