Vom încărca aici rezolvarea pentru simularea din Tiimș (pentru Evaluarea Națională) (dată în 30 ianuarie 2023)
Materialul îl veți găsi și aici (click pentru descărcare) și haideți să ne apucăm de treabă!
Simulare Evaluarea Nationala 2023 Timis
Textele și cerințele de la simulare le regăsești mai jos
SUBIECTUL I (70 de puncte)
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.
Textul 1
Toată ziua ne urmăream prin şanţurile labirintice de canalizare. Coboram acolo prin locuri anume, păşind pe ţevi smolite şi peste robinete uriaşe, apoi ne intra în nări şi în sânge mireasma aceea de pământ, de râme şi larve, de smoală şi chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmaţi cu pistoale cu apă, mascaţi cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcându-le cât mai înspăimântătoare, cu colţi rânjiţi, ochi holbaţi şi nări umflate, ne fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâşie de cer, care se întuneca pe măsură ce timpul trecea. Când, dând colţul, nimeream nas în nas cu un duşman, răcneam şi tăbăram unul pe altul, zdrelindu-ne şi rupându-ne maieurile tetra sau bluzele cu imprimeuri. Nu ştiu cine a inventat jocul căruia îi ziceam Vrăjitroaca şi pe care l-am jucat ani de zile fără să ne saturăm, ba, prin clasa a opta, îl mai jucam încă. Era o combinaţie de jocuri mai blânde: Hoţii şi gardiştii, Uliul şi porumbeii şi Gardiană zece-zece. La început era doar o vrăjitroacă, pe care o alegeam prin numărare. Era singura care purta mască şi avea pe deasupra şi un băţ cojit în mână. Număra cu faţa la perete şi apoi se repezea prin şanţuri în căutarea victimelor. Puteai să ieşi din şanţ, dar nu aveai voie să te adăposteşti în scările blocurilor sau să sari gardul în curtea morii. Vrăjitroaca ne vâna prin gropile urât mirositoare şi, când reuşea să-l atingă pe vreunul cu băţul, scotea un răcnet teribil. Victima trebuia să rămână ca paralizată. Vrăjitroaca îl târa de mână până la cuib, unde îi căra în cap un număr convenit de „castane” şi, astfel botezat, cel prins devenea şi el vrăjitroacă, îşi lua o mască şi urmărirea continua. Pe înserate, când deasupra turnurilor uriaşe ale morii, pe cerul încă albastru, sticleau primele stele, rămânea de obicei un singur supravieţuitor, hăituit de o hoardă de vrăjitroace care scoteau urlete sinistre. Locatarii aşteptau cu groază momentul ăsta, aruncau după noi, de la balcoane, cu cartofi sau morcovi, femeile de serviciu ieşeau cu mătura, dar degeaba. Vrăjitroacele nu se potoleau până nu capturau şi ultima victimă, un copilaş care, văzând că se îngroaşă gluma, se speria de-a binelea. Noaptea era înspăimântător să dai ochii cu o vrăjitroacă mascată, darmite cu un cârd întreg. Ultimul prins era cărat în scara cea mai apropiată, unde ceilalţi se strâmbau la el şi se prefăceau că vor să-l înghită, până veneau mamele indignate şi ne luau acasă.
Când nu aveam chef de Vrăjitroaca şi nici să ştergem cu talpa subţiată a tenişilor căsuţele albastre, pomii galbeni şi mamele verzi pe care fetele le desenau pe asfalt, doar ca să le auzim urlând şi fugind acasă, ne strângeam în gaşcă şi, aşezaţi pe nişte bucăţi de bordură încă nearanjate în linie, începeam să povestim tot felul de lucruri sau să jucăm Fazanul pe filme; îmi amintesc cum a povestit Ţaganu o escapadă de-a lui în curtea morii. Povestea aşa de serios încât aproape că ajunseserăm să-l credem. Când jucam Fazan pe filme se ştiau dinainte filmele de la fiecare literă.
(Mircea Cărtărescu, Mendebilul)
Textul 2
În comparație cu aglomerările sinistre și sufocante de blocuri din București care se numesc Militari, Pantelimon sau Berceni, mereu mi s-a părut că Gheorgheni, cartierul bunicilor mei de la Cluj, seamănă cu o stațiune. Acolo, spațiul „clasic“, cunoscut mai ales de către copiii generației mele drept
„spatele blocului“ și care însemna, de regulă, o bucată de asfalt, o ghenă, o parcare, aleea lipsită de vegetație care ducea spre un alt bloc, căpăta cu totul alte dimensiuni. „Spatele blocului“ se prelungea de cele mai multe ori cu un parc cu leagăne, copaci și bănci umbrite pe care își pierdeau vremea bunicile noastre, sporovăind și tricotând, apoi cu grădinile de zarzavaturi ale locatarilor și chiar cu petice generoase de iarbă unde fetițele își întindeau păturile și își dezbrăcau și îmbrăcau păpușile. Îmi amintesc și de alte mici întâmplări din acel spațiu de joacă mai mult decît ofertant – „Țările“, „Melcul“,
„Rațele și vînătorii“, „Mâța“, „Statuile“, olimpiadele de gimnastică, atunci când leagănele dezafectate și „bările“ se transformau în „aparate“ precum sărituri și paralele.
Îmi petreceam aproape integral vacanța de vară la Cluj, în acel paradis al „ieșitului afară“. De obicei, în „spatele blocului“ bunicilor mei erau între 20 și 30 de copii, români și unguri, cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani. Treizeci de copii ai vecinilor care îmi erau prieteni, deși nu mergeam la școală împreună și nu ne întâlneam decât vara. O mică armată. Cei mai mulți dintre ei îi întrebau pe bunicii mei încă de la începutul lui iunie: „Când vine Adina?“. Nu ne sunam, nu aveam mobile, desigur, ne întâlneam pur și simplu „jos“, la ore prestabilite. Uneori, ieșeam pe balcon ca să văd „cine e afară“ și, dacă îmi plăcea compania, coboram, dacă nu, nu. Cei de „jos“ își întrerupeau jocul și ridicau capetele spre mine. „Nu vii afară?“ este una dintre întrebările care mi-au marcat copilăria. Mă simțeam tristă și, într-un fel, pedepsită, dacă se întâmpla, rareori, de altfel, ca „afară“ să nu fie nimeni. Aveam senzația că toți copiii din lume au dispărut și că n-am mai rămas decât eu, un copil singur și stingher, printre oamenii mari. „Afară“ aveam ritualuri. Bunica Corinuței, de la parter, ne dădea mereu căni mari pline cu apă, indispensabile după jocurile ce presupuneau alergări (…). În timpul jocului făceam pauze dese, ca să dăm o raită până la complexul Hermes, de peste drum, de unde veneam cu o înghețată stupidă, împachetată într-un pachet „de unt“, care ne curgea pe degete, înainte să apucăm să o mâncăm. Spre seară, mamele și bunicile își intrau din nou în roluri, ca să ne cheme acasă. Zeci de strigăte și rugăminți insistente se auzeau de pe la ferestre și balcoane, dar răspunsul era, invariabil: „Mai stau numai cinci minute!“.
Nu e niciun fel de nostalgie aici (sau, dacă e, încerc să o ascund), este o ilustrare a unui mod de a-ți petrece copilăria care astăzi nu mai există. Am fost de curând la Cluj, Gheorgheniul e neschimbat, la fel de cochet, ca o stațiune. Am trecut prin toate parcurile și părculețele copilăriei mele. Au copaci, bănci, iarbă din belșug, leagăne noi, colorate, la care noi, care așteptam câte o lună „să se repare hinta“, nici nu visam. Totuși, le lipsește ceva esențial și, în primul moment, nu mi-am dat seama ce. Era prea multă liniște peste tot, așa că mi-a picat fisa: nu au copii! Situația e identică și în parcurile din „spatele blocului“, în București. Sunt doar copiii foarte mici, care nu au căpătat încă o personalitate și independență, și care se joacă supravegheați de bunici sau de bone, pentru că „programul“ lor zilnic trebuie să includă și ore de plimbare, de „ieșit afară“. Unde au dispărut însă acei copii între 6 și 14 ani care se întâlneau și se jucau afară din proprie inițativă? E simplu. Nu au dispărut, sunt acasă.
Adina Popescu, Unde-au dispărut copiii de afară? Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016)
A.
| 1. Notează, din textul 1, două jocuri pe care obișnuiau să le joace copiii. 2 puncte | |
- Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte
Copiii se ascundeau:
a. în scările
b.în curtea
c. în șanțurile de canalizar
d. în turnurile
- Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte
Cartierul în care locuiau bunicii autoarei se numește:
a. Militari
b. Gheorgheni
c. Berceni
d. Hermes
- Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte
Când făceau pauze de joc, fetele:
a. mergeau să mănânce acasă.
b. își cumpărau unt de la complexul Hermes
c. se odihneau
d. mâncau înghețată.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.
Textul 1
| Enunțul | Adevărat | Fals |
| Copiii se așezau pe bucăți de bordură și spuneau povești. | ||
| Copiii au jucat Vrăjitroaca până au ajuns în clasa a opta. | ||
| Ultimul capturat de vrăjitroace era premiat. |
Textul 2
| Enunțul | Adevărat | Fals |
| În copilărie, autoarea își petrecea aproape integral vacanța de vară la Cluj. | ||
| Parcurile copilăriei autoarei au rămas neschimbate. | ||
| Copiii între 6 și 14 ani,care se jucau afară, acum stau acasă. |
6. Precizează, în unu-două enunțuri, o trăsătură a tiparului narativ identificată în fragmentul de mai jos, ilustrând-o cu o secvență: 6 puncte
„[…] aşezaţi pe nişte bucăţi de bordură încă nearanjate în linie, începeam să povestim tot felul de lucruri sau să jucăm Fazanul pe filme; îmi amintesc cum a povestit Ţaganu o escapadă de-a lui în curtea morii. Povestea aşa de serios încât aproape că ajunseserăm să-l credem. Când jucam Fazan pe filme se ştiau dinainte filmele de la fiecare literă.”
7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text. 6 puncte
8. Crezi că amintirile din perioada copilăriei sunt importante? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând textul 6 puncte
|
9. Asociază fragmentul din „Mendebilul” de Mircea Cărtărescu cu un text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text. 6 puncte |
B.
- Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Conțin triftong ambele cuvinte din seria:
a. prefăceau, veneau
b. copiii, întâlneau.
c. ei, auzeau
d. generației, știau.
- Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Seria care conține doar cuvinte formate prin derivare este:
a. copilaș, șanțuri
b. înspăimântătoare, căsuțele.
c. nearanjate, jocului
d. copilăria, păturile.
3. Sensul cuvântului subliniat în secvența: „Pe înserate, când deasupra turnurilor uriaşe ale morii, pe cerul încă albastru, sticleau primele stele ” este:
a. fixau
b. străluceau.
c. păreau de sticlă.
d. aținteau.
4. Există o relație de polisemie între cuvintele subliniate în secvențele din seria:
a. „acei copii între 6 și 14 ani “; Multe copii au fost distribuite elevilor.
b. cu colţi rânjiţi, ochi holbaţi şi nări umflate”; „dând colţul, nimeream nas în nas cu un duşman “.
c. „Nu ne sunam, nu aveam mobile “; Cântecul îmi sună foarte
d. „scotea un răcnet teribil “; „scoteau urlete sinistre “.
|
5. Selectează, din fragmentul următor, trei verbe aflate la timpuri diferite ale modului indicativ, pe care le vei preciza: „[…]a povestit Ţaganu o escapadă de-a lui în curtea morii. Povestea aşa de serios încât aproape că ajunseserăm să-l credem. ” 6 puncte |
||
| Verbul selectat | Timpul verbului selectat | |
| 6. Alcătuiește un enunț asertiv, în care substantivul comun „copii” să îndeplinească funcția sintactică de nume predicativ (1) și un enunț imperativ în care adverbul „acasă” să aibă funcția sintactică de atribut 6 puncte
(1) |
|
|
(2) |
|
|
7. Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul acestora și raportul sintactic dintre ele: „răcneam şi tăbăram unul pe altul, zdrelindu-ne şi rupându-ne maieurile tetra sau bluzele cu imprimeuri.” 6 puncte |
|
|
8. Enunțurile următoare reprezintă mesajul trimis de un tânăr pe o rețea socială. Rescrie-le corectând greșelile de orice natură. 6 puncte
|
|
Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Redactează o pagină de jurnal, de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți impresiile de la sfârșitul unei zile petrecute cu prietenii.
Pagina de jurnal va cuprinde prezentarea emoțiilor din acea zi, o secvență descriptivă de minimum 30 de cuvinte și o secvență explicativă de minimum 15 cuvinte. Data paginii de jurnal este 30 ianuarie 2023. Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
-conținutul compunerii- 12 puncte
-redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitatea – 1 punct).
Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
Rezolvarea o veți regăsi în acest material video – cu explicațiile necesare
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
