Perfectul simplu. Când îl folosim? Cum se formează?

perfectul simplu

Vreau să vorbim, în cadrul acestui articol, despre perfectul simplu: unul dintre timpurile trecute ale modului indicativ. Atunci când ne referim la perfectul simplu, gândul ne duce instantaneu la regiunea Olteniei. Este cât se poate de justificat acest fapt, întrucât în această zonă se utilizează preponderent timpul verbal discutat astăzi.

 

Cum am putea defini perfectul simplu? Care sunt caracteristicile sale semantice?

Ei bine, dacă ne raportăm la o definiție de manual, perfectul simplu se referă la o acțiune trecută, încheiată, nu foarte îndepărată de momentul vorbirii. Dacă mergem mai departe, vorbitorii de limbă română din aria Olteniei se referă chiar la o acțiune petrecută în ultimele 24 de ore. Ceea ce ar mai trebui să adăugăm aici este faptul că, dincolo de utilizarea regională a acestui timp verbal, perfectul simplu este adesea întâlnit și în nararea basmelor și povestirilor – fiind un timp specific literaturii narative folclorice.

 

 

Perfectul simplu astăzi. Cum trebuie utilizat?

Conform normelor actuale, perfectul simplu nu reprezintă o utilizare standard a limbii, fiind mai degrabă evitat în comunicarea formală scrisă sau orală. Este, prin urmare, nerecomandată folosirea sa. Cu toate acestea, acest timp verbal se studiază în școli, mai ales grație frecvenței sale în textele literare. Cu alte cuvinte, este bine să avem habar de el, chiar dacă nu îl folosim în viața de zi cu zi.

 

 

Cum se conjugă verbele la indicativ, perfect simplu?

În ceea ce privește perfectul simplu și mai-mult-ca-perfectul există numeroase confuzii, mai ales că, în cazul celor două, nu ne vom raporta la forma de infinitiv a verbului, ci la cea de participiu. Să explicăm puțin!

 

Pentru a obține tema verbului (pe care o vom utiliza în formarea perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului), luăm forma de participiu a verbului și procedăm astfel:

-verbele terminate în „-t” la participiu își vor forma tema prin eliminarea acestei consoane: „avut” -> „avu-”, „vrut” -> „vru-”

-verbele terminate în „-s” la participiu își vor forma tema prin adăugarea unui „-e” formei de participiu: „mers” -> „merse”, „scris” -> „scrise”

 

Temei obținute li se vor adăuga terminațiile specifice acestui timp verbal, și anume:

 

-i

-și
– (desineță 0)

-răm

-răți

-ră

 

Asttfel, cum va arăta verbul „a citi” la perfectul simplu:

 

citii

citiși

citi

citirăm

citirăți

citi

 

Observăm că la persoana I, singular avem doi „i”! Explicația este simplă: unul dintre „i”-uri este din tema „citi-”, obținută prin eliminarea consoanei „-t” de la participiu, iar celălalt „-i” reprezintă terminația specifică acestui timp verbal.

 

Acum haideți să observăm și o conjugare a unui verb care își formează participiul în „-s”!

 

mersei

merseși

merse

merserăm

merserăți

merse

 

După cum putem observa, respectând regula și adăugând un „-e” formei participiale, obținem tema verbală pe care o putem utiliza în obținerea formei de perfect simplu. De asemenea, am adăugat terminațiile specifice.

Atenție! Aceste verbe care au participiul în „-s” vor avea doi de „-se” la mai-mult-ca-perfect! De exemplu:

 

mersesem

merseseși

mersese

merseserăm

merseserăți

merseserăm

 

Unul dintre „-se”-uri este marcă a temei de participiu, celălalt fiind sufixul specific mai-mult-ca-perfectului. Prin urmare, unde avem un „-se” la perfectul simplu, vom avea de două ori „-se” la mai-mult-ca-perfect. Așa se pot deosebi foarte ușor cele două timpuri verbale, dincolo de faptul că exprimă lucruri diferite.

Ca de obicei, și în ceea ce privește perfectul simplu, verbul „a fi” face excepție. În această situație, verbul „a fi” are formele sale unice în conjugarea sa:

 

Conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic sunt acceptate două conjugări diferite pentru verbul „a fi” la perfectul simplu:

 

forma scurtă:

fui

fuși

fu

furăm

furăți

fură

forma lungă:

fusei

fuseși

fuse

fuserăm

fuserăți

fuseră

 

Cea din urmă nu trebuie confundată cu mai-mult-ca-perfectul, unde vom avea de două ori „-se”:

fusesem

fuseseși

fusese

fuseserăm

fuseserăți

fuseseră

 

 

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

Follow pe Instagram instagram vox valachorum

Ghidul pentru Evaluarea Națională: aici

 

 

Dacă ți-a plăcut articolul despre perfectul simplu, te-ar putea interesa și alte subiecte:

Rebus despre vocabular (10 cuvinte)

Scurt test de scriere corectă (15 exerciții)

Ce fel de sunet notează litera evidențiată? (test de 25 de întrebări)

Potrivește cuvintele cu sinonimele lor

 

Perfectul simplu. Când îl folosim? Cum se formează?

Please Login to Comment.

Derulează în sus
error: Conținut protejat