Verbul „a avea” este un verb nelipsit în orice limbă, devenind astfel chiar polisemantic. În română, dificultatea ne-o ridică doar unele forme ale sale, în special cele ce țin de timpul perfectul simplu al modului indicativ. Voi cum spuneți? „Eu avui” sau „eu avusei”? „Noi avurăm” sau „noi avuserăm”? Să cercetăm!
Vebrul moștenit din latină a primit nenumărate sensuri care încă se multiplică odată cu evoluția limbii. Mai întâi să citim articolul de dicționar care ne conduce spre însemnătatea termenului.
Dicționarul Explicativ al Limbii Române (2009)
AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ Fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ◊ Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz. ♦ A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva. Are un doctor bun. 4. A fi compus din…, alcătuit din…; a fi înzestrat sau prevăzut cu… Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet. ◊ Expr. A avea drag (pe cineva) sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine (cu cineva) = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău (cu cineva) = a fi certat cu cineva; a
se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu… Avea un palton de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. Bara are 2 m. ◊ Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame. ◊ Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic! = a) nu i s-a întâmplat niciun rău; b) n-are nicio importanță. A avea ceva (cu cineva) = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să… Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să… N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să… N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum.., când.., unde.., cine.., ce..), a găsi. Are ce să facă. ♦ Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește, urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar). Au să vină. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai și (reg.) aibi, pers. 3 aibă] – Lat. habere.
Să revenim la forma sa normată. În DEX nu regăsim reguli care să ne indice froma de perfect simplu persoana I, singular și plural, dar pentru asta vom apela la dicționarele morfologice.
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (2005)
avea1 (a ~) vb. pred., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are, 1 pl. avem, 2 pl. aveți, 3 pl. au; imperf. 3 sg. avea; perf. s. 1 sg. avui/avusei, 1 pl. avurăm/avuserăm, m.m.c.p. 3 sg. avusese; conj. prez. 2 sg. să ai, 3 să aibă; imper. 2 sg. ai, neg. nu avea (tempo lent)/n-avea (tempo rapid), 2 pl. aveți, neg. (tempo lent) nu aveți /(tempo rapid) n-aveți; part. avut
Noua ediție a dicționarului normativ (DOOM3) limitează variantele. Aici se admite doar forma „noi avurăm”, cea de-a doua este exclusă!
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (2021)
!avea2 (a ~) vb. pred., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are, 1 pl. avem, 2 pl. aveți, 3 pl. au; imperf. 1 aveam, perf. s. 1 sg. avui, 1 pl. avurăm, m.m.c.p. 1 pl. avuseserăm; conj. prez. 1 sg. să am, 3 să aibă; imper. 2 sg. afirm. ai, neg. nu avea / (în tempo rapid) n-avea; ger. având; part. avut
Și la singular apar modificări, dar despre aceste informații le veți găsi într-un alt articol dedicat acestui subiect.
Similar este și verbul „a fi”, acolo unde nu vom mai spunem „noi furăm”, ci „noi fuserăm”.
În conlcuzie:
CORECT: avurăm
GREȘIT: avuserăm
Link către canalul nostru de YouTube:
Dacă ți-a plăcut articolul nostru, îl poți distribui pe paginile tale de socializare; ne-ar ajuta mult! De asemenea, îți amintim că găsești pe site-ul nostru numeroase articole utile! Te-ar putea interesa și altele. Ai mai jos câteva: