Este de știut că genul liric se caracterizează prin subiectivitate. Să vedem care sunt mărcile subiectivității (mărcile eului liric) prin care este evidențiată aceasta.
Eul liric reprezintă vocea scriitorului în operele care aparțin genului liric, prin care se transmit în mod direct gânduri, sentimente, trăiri, care pot fi intentificvate la nivelul mărcilor lexico-gramaticale.
Mărcile lexico-gramaticale surprind subiectivitatea eului liric, implicarea directă prin diverse mijloace lexicale și gramaticale care indică afectivitatea. Din acest motiv ele se mai numesc și mărci ale subiectivității. Identificarea lor într-un text se face pe baza:
Pronumelor personale la persoana I și a II-a singular/plural cu cu forme accentuate și neaccentuate:
- Persoana I, forme neaccentuate: „mi-„, „m-„, „ne-„;
- Persoana I, forme accentuate: „eu”, „noi”, „mie”;
- Persoana a II-a, forme neaccentuate: „ți-„, „îți”, „v-„;
- Persoana a II-a, forme accentuate: „tu”, „voi”, „ție”.
Verbe la persoana a I și a II-a singular/plural:
- Persoana I: „privesc”, „răsuflăm”;
- Persoana a II-a: „iubești”, „gândiți”.
Pronume posesive la persoana I și a II-a: „al meu”, „a ta”
Adjective pronominale posesive la persoana I și a II-a: „tinereții mele”, „umbra ta”;
Verbe la imperativ: „grăiește tu”;
Substantive în vocativ – evidențiază în mod indirect prezența eului liric: „Zice una, surioară,/Ne așteaptă vremuri grele”;
Enunțuri exclamative, interogative, imperative: „Fie-ți milă de făptura mea de om!”, „Spune-mi, pentru ce eşti trecătoare?”;
Linia de pauză și punctele de suspensie ca semnele de punctuație marchează o pauză afectivă și prezența eului liric: „Si eu… Oriunde aș fi”, „Şi viaţa lor nu şi-o muncesc – şi-o plimbă.”;
Interjecții: „O, rămâi, rămâi la mine”.marcile eului liric marcile eului liric
Mărcile eului liric
Link către canalul nImaostru de YouTube:
Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!
Vezi și: