Pentrru că este timpul să discutăm despre substantiv, să ne îndreptăm puțin atenția și asupra zonei mai puțin explorate, și anume spre locuțiunile substantivale.
Locuțiunile substantivale reprezintă grupuri de cuvinte care au un caracter și înțeles unitar, comportându-se din punct de vedere gramatical asemeni unui substantiv. Ce înseamnă acest lucru? De pildă, două-trei cuvinte îndeplinesc un sens doar într-o anumită structură fixă care poate fi comprimată și substituită cu această parte de vorbire despre care vorbim.
În genere, ele provin din locuțiuni verbale. În cele ce urmează vom aminti într-o listă câteva dintre ele.
- bătaie de joc < a-și bate joc (batjocură);
- părere de rău < a-i părea rău (regret);
- ținere de minte < a-și aduce aminte (memorie);
- trecere în revistă < a trece în revistă (examinare);
- strângere în brațe < a strânge în brațe (îmbrățisare);
- încetare din viață < a înceta din viață (moarte);
- băgare de seamă < a băga de seamă (atenție);
- făcător de bine < a face bine (binefăcător).
Să ținem cont că locuțiunile substantivale sunt analizabile morfo-sintactic. Vom oferi un singur exemplu de analiză bazat pe o locuțiune din versurile lui Mihai Eminescu.
“La ce statornicia părerilor de rău,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre și umbra unui vis…”
părerilor de rău = locuțiune substantivală (regretelor), genul feminin, numărul plural, cazul genitiv, articulat cu articolul hotărât “lor”, funcție sintactică de atribut substantival genitival.
După cum ați putut vedea, structura analizei pentru locuțiunile substantivale rămâne aceeași (la fel ca în cazul unui substantiv), însă trebuie să avem mare grijă atunci când le identificăm într-un text.
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: