Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice în poezia „Drum” de Ion Vinea
În cadrul acestui articol, vă vom oferi o propunere de rezolvare pentru cerința subiectului al II-lea din cadrului subiectului oficial pentru Bacalaureat din 2021 la limba și literatura română. Subiectul poate fi descărcat accesând linkul de mai jos:
Descarcă subiect 2021 (Limba și literatura română)
Dacă vrei mai multe informații despre rezolvarea acestui tip de cerință, ți-am pregătit un articol în care am discutat în detaliu despre cum ar trebui să procedezi. Citește cu atenție, observă modelul de rezolvare propuse de noi. Ți-ar putea fi utile pentru examen!
Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice. Cum rezolvăm o astfel de cerință?
Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Limpede vârtej în cerul nostru,
anii ca un stol ne însoțesc.
Fragede au fost potecile.
Acum privirea ta luminează înainte.
Ascultă cum îngână fântânile
cuvintele rămase din trecut.
Ce cuminte mâna ta pe umăr
în acest țărm cu singur drum,
unde vremea ne poartă ca un cântec de leagăn!
Ion Vinea, Drum
Propunere de rezolvare:
Poezia „Drum” de Ion Vinea impresionează printr-un lirism de tip subiectiv, conturându-se prin frecvența mărcilor lexico-gramaticale specifice (pronume și adjective pronominale de persoana I: „nostru”, „ne”, adjectivul pronominal de persoana a II-a: „ta”). Utilizarea alternantă a persoanei I și a II-a generează, la nivel expresiv, o îmbinare a caracterului confesiv și a celui adresativ. Din punct de vedere tematic, eul liric abordează, în manieră erotică, trecerea timpului, această temă propagându-se grație unei suite de mijloace de expresivitate sugestive.
Discursul liric debutează cu un epitet metaforic în invesiune: „Limpede vârtej”, amplificând expresivitatea artistică, recurgându-se la o imagine sinestezică, materializată a emoțiilor create de ireparabila trecere a timpului. Dinamismul și osmoza stărilor sufletești create de amintiri sunt surprinse prin comparația „anii ca un stol ne însoțesc”.
Metafora surprinsă în versurile: „Ascultă cum îngână fântânile /cuvintele rămase din trecut.” surprinde, făcând o referință ludică, cilcicitatea timpului, unde verbul „îngâna” evidențiază atât corespondența dintre planul exterior și planul interior al eului, cât și empirismul generat prin joc, ca modalitate de cunoaștere a necunoscutului.
Efemerul uman este bine redat prin indici precum „ privirea ta luminează înainte” sau „acest țărm cu singur drum” – metafore care surprind motivul drumului fără întoarcere.
Link către canalul nostru de YouTube:
Dacă ți-a plăcut acest articol, te-a putea interesa și altele. Ai mai jos câteva: