Limba română beneficiază de o gamă foarte largă de cuvinte împrumutate, cele mai multe provenite din limbile: slavă, franceză și engleză. Cum altfel am putea explica ce înseamnă împumutul lexical, dacă nu prin expunerea unui exemplu?
Alegem o propoziție simplă: Totul este OK. Ne îndreptăm atenția asupra adverbului provenit din limba engleză: OK. Dacă analizăm puțin situația acestuia, vom observa că el este un cuvânt nou împrumutat în limba română și în multe alte limbi, datorită influenței sale majore la nivel internațional.
După expunerea acestor explicații concrete, este necesar să oferim și o definiție a împrumutului lexical. Vom începe prin a spune că împrumutul lexical reprezintă un mijloc exterm de îmbogățire a vocabularului și presupune preluarea și adaptarea unor unități lexicale dintr-o limbă străină.
Desigur că, împrumuturile se pot clasifica în:
- împrumuturi vechi din limbile:
- slavă: castravete, ceas;
- maghiară: talpă, oraș;
- greacă: pătură, spin;
- tură: bacșiș, cafea.
- împrumuturi noi/moderne (neologisme) din limbile:
- franceză: dificil, facil;
- germană: bliț, rucsac;
- engleză: fotbal, start;
- italiană: bancă, opera.
Împrumutul lexical poate fi privit și ca un mijloc de modernizare a limbii și de adaptare a ei în funcție de perioada de timp și de influența puternică a unui stat prin contact direct sau indirect. Prin contact direct ne referim la proximitate din punct de vedere geografic și la legăturile stabilite între cetățeni, pe cale orală; contactul indirect se referă la relațiile politice, economice, culturale, pe cale scrisă.
Link către canalul nostru de YouTube:
Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!
Vezi și: