„Fotografiile au sau nu un rol important în viața unei persoane”: eseu argumentativ
Subiectul I, B
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă fotografiile au sau nu un rol important în viața unei persoane, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Pământul bătătorit de părintele meu. File de jurnal de Puia Florica Rebreanu, cât și la experiența personală sau culturală.
Text suport:
Duminică, 12 august. Am căutat la izvoare pe Vasile fotograful să ne „imortalizăm” – măicuța și cu mine – într-o poză „artistică”. Măicuța era foarte frumos îmbrăcată, în alb, și pieptănată cu cele două cozi pe cap. Am ales o poziție pe trepte, având pavilionul de cură în spate, ca un „fond” balnear.
Poate că e un obicei depășit de a te fotografia, și mai ales în port popular. La mine este mai degrabă un obicei de familie. Tata mă alesese în copilărie ca modelul lui preferat. El avea pasiunea fotografiatului. Ținea să imortalizeze toate momentele și locurile care îi plăceau. Aparatul „Leica” era foarte modern prin 1934. […]
Dacă aș fi avut și eu această îndemânare și talent, cred că aș fi fotografiat pe tata, în toate momentele, la toate orele din noapte și zi. Dar, așa cum se întâmplă mai adesea, cel care fotografiază nu apare pe peliculă. Totuși, uneori tata nu rămânea în pagubă, deoarece îl fotografia mereu Radu, soțul meu, și deseori chiar când nu observa. Într-un rând, Radu l-a surprins în vizor strănutând. E o scenă rară în maldărul de fotografii cu tata. Asta însă îl supăra. Supărarea nu ținea mult. Un fotograf îl înțelege numaidecât pe altul. […]
Luni, 13 august. Expediem o telegramă Letiției Slăvoacă Miron, vestind-o că sosim la Ilva Mare sâmbătă 18 august. La poștă ne aștepta corespondență: două scrisori de la soțul meu, romanul Răscoala, tradus în ungurește de Galdi Laszlo, și alte două scrisori – adresate nouă la București – din partea Letiției, precum și una de la Liviu H. Oprescu.
Scrisoarea lui Radu, pe optsprezece pagini, ne-a delectat prin umorul ei dens. Un obicei luat de la tata care îi relata pe larg măicuței întâmplările de peste zi, mai cu seamă din călătoriile în străinătate. Scrisorile erau întocmite de tata întotdeauna în ceasurile imediat următoare evenimentelor respective, când firesc ar fi fost să se odihnească. Era un mod al lui de relaxare, de recreere. Poate că cea mai caracteristică în acest sens este scrisoarea, de „numai” șaisprezece pagini, expediată de la Oslo, la 18 martie 1928, duminică seara. […]
Odată ajunse la preoteasa Lazăr, ni se comunică regretul că nu am participat și noi la botezul nepotului ei, la petrecerea care a avut loc cu cei treisprezece invitați, dintre care cel mai plăcut musafir a fost pictorița Ileana Colonel Antonu, care a cântat și a fluierat doine, înveselind toată adunarea.
O cunoșteam din anii trecuți. În drum spre casă, am întâlnit-o pe pictoriță care, bucuroasă, ne-a invitat vineri, să ne arate colecția sa de tablouri și obiecte de artă.
Vineri, 17 august. Astăzi ne pregătim să mergem în vizită la Ileana Colonel Antonu – născută Cheffa – împreună cu părintele Lazăr și soția. […] Pictorița este o femeie frumoasă, în ciuda celor șaizeci și cinci de ani ce-i poartă. E grațioasă și plină de temperament. Studiile și le-a făcut în Franța. A călătorit mult, culegând de peste tot frumosul, în toate formele lui. Originară din Bistrița, s-a stabilit până la urmă în Sângeorz. Din discuție, aflăm că multe țărănci vin la ea și o roagă ca, dintr-un chip mic, „cât un bob de porumb”, dintr-o fotografie aproape ștearsă, să le zugrăvească copilița sau feciorelul morți mai demult. Vor, sărmanele, să aibă „chipul mare și zugrăvit în culori frumoase”. Întotdeauna pictorița le-a satisfăcut dorințele. Atunci când le întreabă dacă „băiata” seamănă, mulțumirea lor este desăvârșită. „Aproape că grăiește”, răspund ele.
Puia Florica Rebreanu, Pământul bătătorit de părintele meu. File de jurnal
Propunere de rezolvare:
Primele încercări de realizare a fotografiei datează chiar de la începutul secolului al XIX-lea: nevoia omului de a imortaliza momentele importante se poate explica, cel mai probabil, din dorința de a păstra aproape anumite amintiri. Această artă a ajuns să evolueze tot mai mult, perfecționându-se. Astăzi, avem acces la aparate foarte performante integrate chiar în telefoanele mobile – putându-ne, astfel, bucura de fotografii oricând și oriunde. Consider că fotografiile ocupă un rol important în viața unei persoane, întrucât, prin intermediul acestora, oamenii reușesc să retrăiască anumite momente sau să revadă persoane în anumite etape ale viații lor. Fotografia a evoluat ca manifestare artistică modernă, fiind astăzi întrebuințată atât ca formă de exprimare artistică, dar și ca hobby sau instrument științific.
Pe de-o parte, prin fotografie, omul poate eterniza anumite momente. Astfel, va avea acces la imaginile respective, indiferent dacă persoanele care apar în poze mai sunt sau nu prezente. O astfel de practică poate fi benefică pentru satisfacerea anumitor nevoi emoționale. Un exemplu concret ar fi depănarea amintirilor prin intermediul fotografiei. Puia Florica Rebreanu își amintește cu drag despre pasiunea lui Liviu Rebreanu pentru fotografie. Regretul autoarei este că nu i-a făcut suficiente poze atunci când a avut ocazia: „că aș fi fotografiat pe tata, în toate momentele, la toate orele din noapte și zi”.
Un alt argument relevant pentru ipoteza mai sus menționată se referă la fotografie ca act social. De multe ori, fotografia poate fi prilejul perfect de a ne apropia de ceilalți. Fotografiile de grup reprezintă un mod foarte eficient de a crea coeziune. Astfel, chiar dacă momentul în care a fost făcută fotografia nu a fost neapărat unul fast pentru toți participanții, felul în care imaginea este văzută la ani distanță exprimă o aparentă satisfacție a tuturor membrilor. Astfel de imortalizări ne pot ajuta să ne amintim mai degrabă evenimentele faste din viața noastră, în pofida celor nefaste.
Având în vedere cele mai sus expuse, putem conchide că fotografia ocupă un rol important în viața omului modern, fiind un vehicul prin care ne putem modela trecutul (într-o anumită măsură), păstrând cu drag amintirile din urmă. Fotografia este atât un instrument de conservare a trecutului, cât și un liant social, care ne ajută să trecem mai ușor peste vicisitudinile vieții: singurul regret al Floricăi Rebreanu este de a nu fi făcut suficiente fotografii tatălui său.
Descarcă subiectul complet (variantă PDF) de mai jos. Lasă-ne o adresă de e-mail, iar fișierul va ajunge imediat la tine!
|
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Dacă ți-a plăcut eseul pe tema „Fotografiile au sau nu un rol important în viața unei persoane”, îl poți distribui pe paginile tale de socializare; ne-ar ajuta mult! De asemenea, îți amintim că găsești pe site-ul nostru numeroase articole utile! Te-ar putea interesa și altele. Ai mai jos câteva:
Alte sugestii pentru tine:
„Testament” de Tudor Arghezi: test online de 25 de întrebări despre operă
„Luceafărul” de Mihai Eminescu: test online de 25 de întrebări
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga: particularități de construcție ale unui text poetic interbelic
Lista operelor (și a autorilor) pentru Bacalaureat 2021 conform programei
„Popa Tanda” de Ioan Slavici (textul integral) + PDF
„Take, Ianke și Cadâr” (întrebări pe baza textului: 20 de cerințe) + variantă PDF