Cuvântul chinestezic devine din ce în ce mai utilizat în limba română. Unii însă, sunt de părere că el mai poate fi scris și kinestezic. Vă invit să descoperim forma lui atestată pe teritoriul țării noastre.
Chinestezic este un adjectiv derivat de la substantivul chinestezie care reprezintă capacitatea de a percepe mișcarea diferitelor părți ale corpului. Etimologia cuvântului își are locul în limba franceză de le kinesthésique. Dovezile le putem vedea mai jos în fragmentul extras din Dicționarul Explicativ.
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique.
Chiar dacă în limba de provenință cuvântul apare scris cu litera k, normele lexicale din Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române spun că se trasnfomă în litera c și implicit în grupul de sunete [k’]. Adjectivul are patru forme flexionare: chinestezic (gen. m, nr. sg.), chinestezici (gen m, nr. pl.), chinestezică (gen f. nr. sg.) și chinestezice (gen f, nr. pl.).
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
Din punct de vedere al despărțirii în silabe, cuvântul beneficiază de două divizări. Prima, din perspectivă fonetică, se va despărți chi-nes-te-zic, iar din perspectivă etimologică va fi chin-es-te-zi-că.
Nu uitați, scriem chinestezic, nu kinestezic. 🙂
Albert este o persoană chinestezică.
Prin urmare,
Corect: chinestezic
Greșit: kinestezic
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: