Modernismul aduce odată cu el și tehnica ingambamentului în literatură. Să vedem ce presupune aceasta și căror scriitori le este reprezentativă.
Chiar dacă denumirea tehnicii scriitoricești pare destul de complexă, în esență, înțelesul ei este destul de simplu. Provenit din franțuzismul enjambement, termenul ne duce cu gândul spre reperele prozodice dintr-un text liric. Să nu uităm să citim definiția din Dicționarul Explicativ al Limbii Române înainte de a desluși pe îndelete ingamabmentul.
INGAMBAMÉNT, ingambamente, s. n. Procedeu poetic cerut de necesități prozodice sau de dorința de a scoate în relief anumite cuvinte, care constă în trecerea unei părți de frază ori propoziție sau a unor cuvinte dintr-un vers în versul următor. – Cf. fr. enjambement.
Procedeul de versificație presupune continuarea ideii poetice în următorul vers cu minuscule, fără a se ține cont de regulile clasice ce țin de rimă, ritm, măsură etc. Practic, prin ingambament se prezintă o mai largă libertate de exprimare a gândurilor celui care scrie.
Am ales doi poeți care folosesc tehnica ingambamentului în poeziile lor. Este vorba de Lucian Blaga și Nichita Stănescu, dar nu sunt singurii. Începând cu primul, vom putea privi primele versuri din Eu nu strivesc corola de minuni a lumii în care tehnica este foarte bine evidențiată.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Și în textul liric Leoaică tânără iubirea apare tehnica ingambamentului. Priviți!
Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.
Amintiți această tehnică prozodică în eseul vostru de la subiectul al III-lea la bacalaureat dacă este cazul. Vă va oferi un plus de cunoaștere și rafinament. Mult succes!
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: