A venit și rândul romanului corintic de a fi definit și explicat. Chair dacă denumirea îl face probabil inabordabil la prima ciocnire cu acesta, veți vedea că specificul său este foarte ușor de înțeles.
Extrase din listă în ordinea romanului doric, urmat de cel ionic, ultimul care ne-a rămas este romanul corintic. În celebra lucrare Arca lui Noe, Nicolae Manolescu îl încadrează în tipologia romanului românesc și pe acesta. De aici desprindem următoarele caracteristici esențiale, demne de a fi reținute, afimând că are un stil alegoric, mitic, fantezist, exotic sau pur şi simplu livresc.
Romanul corintic sparge aceste granițe ale perspectivei narative, întrucât el poate avea o perspectivă narativă subiectivă sau una obiectivă prin redarea întâmplărilor la persoana I-a sau a II-a. Putem spune despre roman că este o combinație între tipul ionic și cel doric, dezvoltându-se un subiect liber ales, dar mult mai profund.
Nu lisește ironia și parodia, elemente care definesc imaginirea romanului corintic, ilustrând o viziune caricaturală a lumii în care trăim. Trăsăturile sale dominante amintite îl face încadrabil în curentele literare postmoderniste, dar și neomoderniste.
Iată câțiva reprezentanți ai romanului corintic:
- Mateiu Caragiale: Craii de Curtea Veche;
- Mircea Cărtărescu: Orbitor;
- Mircea Horea Simionescu și alții.
Acum că ați văzut ce înseamnă romanul corintic, reflectați și la alți romancieri și / sau romane pe care le-ați putea integra în această clasă. Aștepăm părerile dumneavostră!
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și:
“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga: particularități de construcție ale unui text poetic interbelic
Figuri de stil: PERSONIFICAREA (+joc)