Vorbim, în cele ce urmează, despre o categorie aparte de adverbe, o categorie care ne influențează în mod direct, atunci când ne raportăm la ceea ce știm despre sintaxa frazei: adverbele predicative.

 

Denumirea acestor adverbe vine de la faptul că, în anumite circumstanțe, ele pot îndeplini funcția de predicat verbal; vom vedea imediat despre ce este vorba.

Înainte să mergem mai departe cu discuțiile, mai trebuie precizat că un astfel de predicat, exprimat prin adverb sau locuțiune adverbială poartă și numele de predicat adverbial.

 

Adverbe simple, precum: desigur, bineînțeles, firește, pesemne sau locuțiuni adverbiale de tipul: de bună seamă, fără îndoială, cu siguranță etc. pot deveni predicate verbale (adverbiale), însă doar atunci când sunt urmate de conjuncția “că” (rareori “să”).

În alte circumstanțe, aceleași forme enumerate mai sus se comportă ca adverbe de mod, incidente și neanalizabile (fără funcție sintactică, deci).

Să observăm două exemple:

 

Firește/ ne vom întoarce!

Ne vom întoarce, firește.

 

În primul exemplu, adverbul “firește” îndeplinește funcția de predicat verbal (adverbial) întrucât este urmat de conjuncția “că”. În acest context, vorbim despre o frază; în cel de-al doilea exemplu, același adverb “firește” este o construcție incidentă, fără funcție sintactică, fiind izolat de virgulă.

 

Ce rol are în frază un astfel de adverb?

 

Adverbele predicative, atunci când sunt succedate de o conjuncție, devin elemente regente pentru subordonata subiectivă.

Bineînțeles/ că te așteptăm la gară./

Fară dar și poate /că vom fi acolo înaintea lor./

 

Atenție, însă, la identificarea corectă a acestor adverbe!

Pentru ca un adverb să poată îndeplini funcția de predicat (singur, fără un verb copulativ), trebuie ca în context să nu se poată atribui un verb copulativ “a fi” la persoana a III-a. Astfel, s-au născut confuzii între predicatul verbal exprimat prin adverb predicativ (numit și predicat adverbial) și predicatul nominal impersonal (numit și expresie verbală impersonală).

Să vedem ce înseamnă asta:

 

Bineînțeles că te voi asculta!

(Este) bineînțeles că te voi asculta! (o astfel de exprimare reprezintă un nonsens, prin urmare, construcția nu este una eliptică, deci nu putem vorbi despre un predicat nominal impersonal -> adverb predicativ, predicat verbal)

adverbele predicative adverbele predicative adverbele predicative

Posibil să ne reîntâlnim cândva.

(Este) posibil să ne reîntâlnim cândva. (observăm că aici se poate atribui acest verb copulativ; vorbim, așadar, despre o expresie verbală impersonală, căreia verbul copulativ îi lipsește în exprimare – totuși acesta există și se poate deduce -> adverb de mod, nume predicativ în construcția predicatului nominal).

 

Chiar dacă avem de a face cu un adverb predicativ cu funcția de predicat verbal sau cu o expresie verbală impersonală (căreia îi lipsește în exprimare verbul “a fi’), tot o subiectivă va fi subordonata care îi urmează.

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

 

Vezi și:

Cum analizăm o frază? Pași simpli, pe înțelesul tuturor!

Sintaxa frazei: modele de fraze analizate și explicate

Please Login to Comment.