Verbele copulative ale limbii române

verbele copulative vox valachorum

Vom vorbi în cele ce urmează despre predicatul nominal și despre verbele copulative ale limbii române: un subiect de interes, destul de complex și pe care sper să-l lămurim cu această ocazie, odată și pentru totdeauna.

 

Atunci când vorbim despre verbe în limba română, luăm în calcul trei posibile valori morfologice: predicativ, copulativ și auxiliar. Verbul predicativ este cel capabil să îndeplinească singur o funcție sintactică, iar dacă este la un mod personal, aceea va fi de predicat verbal, verbul copulativ are nevoie de un nume predicativ pentru a îndeplini o funcție sintactică, iar dacă acesta este la un mod personal, aceea va fi de predicat nominal, în vreme ce verbul auxiliar este un instrument care ajută la realizarea anumitor forme verbale.

 

Ne vom opri asupra verbelor copulative astăzi și vom dezvolta puțin acest subiect. Vorbim, așadar, despre acele verbe, care singure nu sunt capabile de a îndeplini o funcție, sensul acestora fiind completat de numele predicativ (ori de propoziția predicativă, dacă ne raportăm la o frază).

Termenul de “copulativ” își are originile în limba latină, de la substantivul “copula, copulae” – care se traduce prin “legătură” / “relație”; astfel că, “copulativus (3)” înseamnă “cel ce creează o relație, o legătură”.

Prin originea denumirii sale, verbul copulativ își explică destul de clar menirea – aceea de a servi drept element mijlocitor între două entități diferite.

Să vedem, pentru început, care sunt verbele copulative ale limbii noastre: a fi, a deveni, a părea, a se face, a ieși, a rămâne, a ajunge și a însemna; (*unele manuale mai adaugă aici și pe a se naște, a se numi și a se chema).  În cele ce urmează, le vom lua pe rând, specificând ce condiții trebuie să îndeplinească pentru a fi verbe copulative.

 

  1. a fi este copulativ atunci când nu se poate înlocui cu unul dintre verbele: a exista, a se afla, a se găsi, a merge, a locui, a proveni (a fi originar din), a dura, a avea loc, a se întâmpla, a trebui;

De exemplu:

Am fost la bunici în vacanță. (predicativ)

Ana este colega noastră. (copulativ)

Accidentul a fost în centru. (predicativ)

*Atenție la diateza pasivă: în această situație, verbul “a fi” nu este copulativ, ci auxiliar, ajutând la exprimarea acesteia:

A fost urmărită tot drumul până acasă (de către cineva/ceva)

 

  1. a deveni este întodeauna copulativ (unica excepție, atunci când are sensul de “a se transforma” – un caz foarte rar).

Ea a devenit actriță (copulativ)

 

  1. a însemna este copulativ atunci când nu are sensul de a nota, a scrie.

De exemplu:

Asta înseamnă muncă?! (copulativ)

Ți-ai înseamnat tema pe caiet? (predicativ)

 

  1. a părea este copulativ:

 

-atunci când este personal:  Acesta pare trist.

-poate fi copulativ și atunci când este impersonal, dacă imediat după acesta, apare un nume predicativ (construcția va deveni element regent pentru o propoziție subiectivă):

Mi se pare trist /că pleci.

Nu ți se pare absurd /ce faci?

*de regulă, atunci când este impersonal (fie la diateza refelxivă cu “se”, fie la diateza activă), el are valoare predicativă și cere o propoziție subiectivă:

Pare /că va ploua. (predicativ)

Se pare /că va ninge. (predicativ)

 

  1. a rămâne: este copulativ când nu are sensul de “a sta” (când nu este anonimul lui “a pleca”). Sensul său de verb copulativ va fi acela de ”~a nu se schimba”

De exemplu:

A rămas în casă toată ziua. (predicativ)

Ana a rămas tot tânără și frumoasă. (copulativ)

*Verbul “a rămâne” poate fi utilizat și ca impersonal; în această situație, el va fi predicativ și va cere o propoziție subiectivă sau un subiect.

Rămâne/ să discutăm.

Rămâne data aceasta, atunci!

 

  1. a ieși: are valoare copulativă, atunci când are sensul de “a deveni” (atunci când are valoare predicativă, i se va opune lui “a intra”).

De exemplu:

După multe eforturi, a ieșit primar la noi în sat. (copulativ)

Nu mai ieșiți afară pe vremea asta! (predicativ)

 

  1. a se face: *întodeauna la diateza reflexivă, acest verb are sensul de “a deveni” sau de “a se preface” , atunci când este copulativ;

 

De exemplu:

S-a făcut marinar (copulativ)

George se făcea bolnav, ca să scape de ore. (copulativ)

 

Folosit ca impersonal, verbul “a se face” devine predicativ și îndeplinește funcția de predicat verbal;

De exemplu:

Nu știu cum se face că reușești să mă surprinzi de fiecare dată. (predicativ)

S-a făcut răcoare, ia ceva pe tine! (predicativ)

 

  1. a ajunge: este copulativ atunci când are sensul de “a deveni” – altminteri, dacă are sensul aproximativ de “a încheia o călătorie”, este predicativ.

De exemplu:

În sfârșit, am ajuns director!

Nu va ajunge departe în ritmul ăsta.

 

După cum spuneam mai sus, aceste verbe nu sunt capabile să îndeplineasca o funcție sintactică, dacă nu sunt urmate (uneori chiar precedate) de nume predicative.

  • La moduri personale, ele vor exprima predicatul nominal (împreună cu numele predicativ / subordonata predicativă):

George este elev.

Ana este frumoasă.

Copiii s-au făcut mari și frumoși.

  • În cazul formelor nepersonale, unde verbele pot îndeplini diverse funcții sintactice, acestea vor îndeplini funcții sintactice complexe (atunci când au, desigur, un nume predicativ ori o propoziție predicativă)

Câteva exemple:

A fi profesor nu e deloc ușor! (subiect complex)

Mă gândeam la efortul depus pentru a fi atent tot timpul. (complement circumstanțial de scop complex)

Devenind inginer, a putut să își exprime părerea despre acest fenomen. (complement circumstanțial de cauză complex)

etc..

 

Predicatul nominal incomplet: reprezintă funcția sintactică pe care o îndeplinește un verb copulativ, atunci când nu are un nume predicativ exprimat (numele predicativ va fi înlocuit de o propoziție predicativă, în schimb). Pentru mai multe detalii despre numele predicativ și propoziția predicativă, click aici.

N.B. Verbele copulative sunt întotdeauna intranzitive (adică nu pot fi elemente regente pentru complementul direct ori pentru completiva directă); aceleași verbe rămân intranzitive, chiar și dacă au valoare copulativă, cu excepția lui “a însemna” (sensul de a nota) și “a face” (la diateza activă). copulative copulative copulative

 

Să rezolvăm și quizul de mai jos despre verbele copulative!

Verbele copulative

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

Vezi și:

Ce schimbări a adus noua programă? Intră aici pentru detalii

Ai trecut de “Simulare Evaluare Națională”? Accesează rubrica “Lecția de Română” și pregătește-te intens!

Test de antrenament propus de Vox Valachorum – conform noii programe (un examen compus din 60 de întrebări)

Cum analizăm o frază? Exemple de fraze analizate

Verbele copulative ale limbii române

Please Login to Comment.

Derulează în sus
error: Conținut protejat