Astăzi vom vorbi despre semnul exclamării. Să vedem unde își găsește locul printre celelalte semne de punctuație!
Semnul exclamării, numit și semn de exclamație, are rolul de a marca grafic tonul imperativ și exclamativ.
Semnul exclamării se utilizează în următoarele situații:
- la finalul unei propoziții imperative independente: Nu!
- la finalul unei propoziții exclamative independente: Așa!
- la finalul unei propoziții/fraze imperative: Stai cuminte!
- la finalul unei propoziții/fraze exclamative: Ce frumoase flori aveți!
- după unele cuvinte/expresii în vocativ: – Dragul meu copil! Răspunse mama cu caldură.
- după interjecții: Aaa! Am aflat eu cine-i vinovatul.
- după cuvinte/propoziții sau fraze incidente (atunci când construcția precedentă are valoare imperativă/exclamativă): Tu ai dreptate, zise împăratul, nu e om cinstit!
- în locul replicilor redate prin mimică și gesturi:
– Bate cineva la ușă.
– (!!!)
Atenție! Când un enunț are atât sens interogativ, cât și exclamativ, atunci semnul exclamării vine însoțit de semnul întrebării: ?!
Semnul exclamării este inclus între paranteze atunci când se exprimă ironia sau îndoiala. Acestă caracteristică este vizibilă în special în teatrul lui Caragiale.
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și:
Punctul ca semn de punctuație și ortografie (.)
Când folosim semnul exclamării? (!)