Este important a cunoaște sursele comicului, deoarece ele reprezintă practic esența unei comedii. Am decis să explicăm tipurile de comic luându-le pe fiecare în parte și exemplificându-le. Vă vor putea fi utile la subiectul al II-lea al examenului de Bacalaureat, dar și la cel de-al III-a.
Comicul este categoria artistică care are menirea de a provoca râsul și buna dispoziție. Vom prezenta tipurile de comic și vom face conexiunea cu renumita comedie O scrisoare pierdută a lui I.L. Caragiale. Prezentarea lor va fi făcută într-o ordine complet aleatorie.
Tipurile de comic
-
COMICUL DE SITUAȚIE
Comicul de situație, după cum îi spune și numele, face referire la întâmplări neaștepate, aparent serioase, dar totodată de-a dreptul amuzante. Caragiale se folosește de scheme tipice precum confuzia, încurcătura, coincidența pentru a expuse o sitație cât mai complexă, demnă de aprecierea publicului. După o primă citire a textului dramatic vom remarca triunghiul conjugal Zoe-Trahanache-Tipătescu, personajele pereche Farfuridi și Brânzovenescu, intrarea în scenă a personajului turmentat, alegerea lui Dandanache și multe altele.
-
COMICUL DE LIMBAJ
Printre modalitățile indirecte de caracterizare se numără și comicul de limbaj, întrucât prin intermediul acestuia personajele capătă trăsături definitorii, individualizându-se. Astfel că, se identifică multiple greșeli de vocabular în limbajul persoanjelor (soțietate, famelie, bampir) din partea unor persoane politice de la care nu ne-am aștepta. Regăsim și greșeli gramaticale marcate de contraziceri de sensuri (douăsprezece trecute fix, lupte seculare ce au durat 30 de ani) și truismele, adevărurile mult prea evidente, regăsite în enunțuri precum: o societate fără prințipuri, va să zică că nu le are, un potop care nu merge înainte, stă pe loc. Pe lângă acestea se mai adaugă și ticurile verbale, în special cel a lui Zaharia (aveți puțintică rabdare), dar și a lui Pristanda (curat murdar).
-
COMICUL DE MORAVURI
Înfățisarea imoralității vieții de familie sociale și politice este imortalizată de comicul de moravuri (senul fiind acela de obicei, deprindere). Vizăm aici corupția celor aflați la putere, conducerea prefectului fără reguli prea clare, discordanța dintre aștepări și esența reală a lucrurilor care nu conduc decât la un comic deloc empatic. Dar după cum știm deja Caragiale dorește îndreptarea moravurilor prin satirizarea lor.
-
COMICUL DE CARACTER
Comicul de caracter pune în lumină discordanța dintre aparență și esență, mai exact dintre ceea ce vor să pară personajele și ceea ce sunt ele de fapt. Personajele se află în cadrul aceleiași categorii sociale, dar reacționează diferit în funcție de interes. Tipătescu și Trahanache reprezintă tipul politicianului demagog, dar în timp ce Trahanache rămâne calm în fața amenințării lui Cațavencu, Tipătescu devine violent și impulsiv. Dandanache este ramolitul, un bătrân inofensiv, dar viclean, caracterizat fiind direct: mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu.
-
COMICUL DE NUME
Comicul de nume, numit și comic de onomastică, este și el o modalitate indirectă de caracterizare, în sensul în care personajele sugerează o trăsătură dominantă. Și aici avem multiple exemple: Trahanache este un nume derivat de la trahana (o cocă moale), sugerând astfel caracterul ușor de modelat, influențabil în funcție de interesele împrejurărilor. Numele lui Cațavencu reflectă demagogia acestuia, provenind de la cață (pasăre foarte gălăgioasă). Farfuridi și Brânzovenescu atrag atenția prin aluzia culinară care redă inferioritatea.
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: