Ce este METAFORA? Este momentul să clarificăm răspunsul acestei întrebări. Vom începe cu o definițe, urmată de explicații, exemple și o scurtă clasificare.
METAFORA este figura de stil rezultată din folosirea unei comparații subînțelese prin utilizarea unui cuvânt impropriu sugestiv în locul celui propriu. Termenul provine din latinescul metaphora, iar mai apoi utilizat în limba italiană ca mateafora, formă împrumutată și păstrată până astăzi în limba română.
Figura de stil la nivel lexico-semantic are nevoie de un context pentru a putea fi identificată și interpretată. Să revenim puțin la definiția dată mai sus. Prin comparație nu trebuie să ne gândim la una propriu-zisă în care există elemente care leagă termenii unei comparații (ca, asemenea cu, precum, ca și etc.) sau termenul care trebuie comparat. Cel din urmă va fi comparat cu însușirile lui.
Metafora se regăsește în multe dintre textele lirice, deoarece are un grad sporit de expresivitate, ceea ce permite transmiterea mesajului poetic.
Vom oferi câteva exemple de metafore din opere lirice bine cunoscute:
- Georde Coșbuc: Credința-i val, iubirea vânt
Și viața fum.
- Mihai Eminescu: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă
Prin care trece albă regina nopții moartă.
- Lucian Blaga: Un vânt de seară
aprins sărută cerul la apus
și-ii scoate ruji de sânge pe obraji.
Clasificarea metafore:
Lucian Blaga:
– metafora plasticizantă
– metafora revelatorie
Tudor Vianu:
– metafora implicită
– metafora eplicită (marcată de un singur cuvânt, asemănătoare simbolului)
Vă invităm să răspundeți unor cerințe care vizează acest procedeu stilistic preponderent în zona lui practică.
METAFORA
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și:
Funcțiile sintactice ale verbelor (formele nepersonale)