Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga
Înaintăm cu curaj prin odiseea noastră într-ale literaturii române: astăzi vom discuta despre una dintre cele mai importante opere poetice ale perioadei interbelice: este vorba desre Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga. Alături de Testament a lui Tudor Arghezi si Joc secund a lui Ion Barbu, această operă poetică reprezintă una dintre artele poetice ale literaturii interbelice românești. Dar înainte să avansăm și mai mult, haideți să vedem, concret, ce înseamnă o artă poetică.
Conceptul de ars poetica nu este unul nou: acesta datează încă din Antichitatea latină, iar un reprezentativ poet în această direcție este Quintus Horatius Flaccus. Spre deosebire de conceptul de poetică (în genere, un text teoretic în proză), arta poetică este o operă literară în versuri (un manifest literar realizat prin mijloace poetice): altfel spus, o poezie care vorbește despre poezie (ori o metapoezie, dacă preferați). Întâia utilizare a termenului îi revine lui Aristotel, în lucrarea Poetica. Lucrarea lui Horatius: Epistula ad Pisones (Scrisoa-
rea/Epistola către pisoni) este prima din această tagmă: o operă literară în care autorul încearcă o definiție a creației literare, exprimându-și opinia despre raportul dintre creator și produs (poezie), precum și importanța operei literare în lume, în societate. Desigur că, în istoria literaturii universale, vom mai vedea astfel de manifestări, iar aici putem enumera câteva nume sonore, precum: Boileau, Verlaine, sau – mult mai târziu, dar la fel de relevanți – Ezra Pound ori Archibald MacLeish.
Totodată, o discuție despre Lucian Blaga nu poate fi inițiată în acest context, fără a menționa, măcar, câte ceva despre ceea ce înseamnă expresionismul. Vorbim despre o mișcare artistică modernă, manifestată în mai multe arte (în special cele plastice), dar și în literatură. Criza de dinaintea și din timpul Primului Război Mondial este butonul declanșator al acestei direcții. Expresionismul pledează pentru estomparea imitațiilor materiale ale realității (văzute anterior în naturaism) și, totodată, se opune redării impresiilor exterioare ale impresionismului. Astfel că, pentru expresioniști, creația artistică este o expresie spirituală a realității interioare și a trăirilor. Să notăm câteva dintre trăsăturile acestei direcții: sentimentul absolutului, exacerbarea eului, elanul dionisiac, cultivarea mitului primitivității, eul stihial, dictatorial, care monopolizează întreg universul, devenind factor decisiv.
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este așezată în fruntea volumului Poemele luminii, publicat la 1919, servind drept manifest literar al întregului volum. Poezia este o artă poetică, întrucât autorul își exprimă propriile convingeri asupra aspectelor esențiale ale poeziei și asupra rolului pe care aceasta îl ocupă. Prin mijloace artistice,
sunt redate idei, concepții inedite și un crez specific care încearcă o definiție a creației literare: raportul dintre poet (artifex) și poezie (ars), raportul dintre poet și lume, problematica cunoașterii prin poezie.
Poezia reprezintă un discurs liric modern, cu influențe expresioniste: fapte demonstrabile prin stil, prin elementele de prozodie, prin eul nietzscheenian exacerbat, prin principiul fanteziei dictatoriale, prin sentimentul absolutului și, totodată, prin tensiunea lirică creată.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetică în fața marilor taine ale universului: concluzia la care se ajunge este aceea că, pentru a accesa cunoașterea, este nevoie de iubire – o comunicare afectivă totală.
Înainte de a pătrunde și mai adânc în discursul lui Lucian Blaga, ar mai fi de menționat câteva aspecte relevante în ceea ce privește filozofia sa: concepțiile lui Blaga despre cunoaștere vor fi teoretizate în lucrarea sa de filozofie: Cunoașterea luciferică. Conform concepției sale, există două tipuri de cunoaștere: pe de-o parte, cunoașterea rațională, exactă, care încearcă să măsoare totul cu exactitate (numită de poet cunoaștere paradisiacă) și, pe de altă parte, cunoașterea luciferică: o cunoaștere bazată pe intuiție, pe imaginație, pe trăiri interioare, aceasta din urmă putând fi asociată poeziei, creației literare. Scopul utim al poetului este acela de a nu descifra niciodată misterul, ci de a-l proteja, sporindu-l – întrucât o cunoaștere rațională exhaustivă, conform filozofiei sale, este imposibilă.
Titlul constituie, la rândul său, o metaforă revelatorie (conform lui Lucian Blaga, metafora poate fi de două feluri: plasticizantă – mai degrabă ornamentală, care are rolul de a întregi expresia directă a cuvintelor și revelatorie: care are rolul de a valorifica semnificații noi ale cuvintelor.) este reluat în primul vers al poeziei. Prin afirmația “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” poetul se opune cunoașterii paradisiace, îmbrățișând, mai degrabă, misterul și protejându-l. Utilizarea repetitivă atât în titlu și în primul vers, cât și în interiorul textului este o marcă a exacerbării expresioniste. În sfârșit, refuzul “strivirii” denotă, în genere, refuzul descifrării raționale a frumosului. Prin “corola de minuni a lumii” este redată imaginea perfecțiunii, a absolutului (circularitate este surprinsă frumusețea universală, idealul), iar rolul eului creator este acela de a adânci taina, nicidecum de a o “sugruma”.
Din punct de vedere compozițional, poezia se divide în trei secvențe poetice, situate simetric: prima secvență exprimă concentrat, prin intermediul verbelor cu formă negativă “nu strivesc”, “nu ucid” – atitudinea poetului față de mister: refuzul de a descifra logic misterul. Ce de-a doua secvență poetică scoate la iveală contrastul dintre “eu” – “alții” (lumina mea – lumina altora). Metafora luminii sugerează cunoașterea: în timp ce eul liric pledează pentru protejarea misterului, “lumina altora” (mai concret – cunoașterea altora – ne referim aici la “cunoașterea paradisiacă”) nu face decât să “sugrume vraja” – adică să înlăture, prin încercarea de a descifra, frumosul, absolutul. Cea de-a treia secvență poetic o reiterează pe prima, dând, astfel, opusului blagian un ccaracter simetric: aceasta are și un caracter concluziv: “căci eu iubesc / și ochi și flori și buze și morminte”.
Din punct de vedere prozodic, poezia nu este încastrată în rigorile clasice: ritmul este unul interior, măsura variază (versurile având dimensiuni diferite) și se uzează tehnica ingambamentului – specifică, mai degrabă, poeziei moderne: majuscula se utilizează aici doar dacă începe o idee nouă, astfel că avem și versuri care încep cu minusculă.
Având în vedere cele mai sus menționate, putem afirma că Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga reprezintă expresia expresionistă a unei viziuni originale, concentrate și tensionate asupra importanței creației, a actului creator per se. Blaga depășește barierele textului programatic clasic, abordând o filozofie unică, proprie și refuzând descifrarea ad literam a ceva ce consideră că nu poate fi, în genere descifrat vreodată: misterul: “a sugera, iata visul!” (Stephane Mallarme).
Haideți să rezolvăm și micul exercițiu de mai jos – gândit pentru a ne consolida cunoștințele în privința textului Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Ți-a plăcut testul despre Eu nu strivesc corola de minuni a lumii? Îți mulțumim pentru timpul acordat și te mai așteptăm pe pagina noastră! Dacă ne apreciezi munca, nu uita să dai un share acestui articol, pentru a-l face să ajungă și la alte persoane.
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și:
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (lecție video)
Figuri de stil: PERSONIFICAREA (+joc)
Figuri de stil: EPITETUL (+joc)
Simulare Bacalaureat 2021 (online): 40 de întrebări din literatura română pentru examen