Derivarea: definiție, clasificări, dificultăți + fișă de lucru PDF

Derivarea Vox Valachorum

Derivarea

 

Derivarea reprezintă mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului care constă în adăugarea de afixe (prefixe sau sufixe) unei rădăcini cu scopul obținerii de cuvinte noi.

  • Rădăcina: reprezintă grupul de litere (sunete) comun cuvântului de bază și termenilor derivați. Este ceea ce se conservă în întreaga familie lexicală. Totodată, trebuie menționat că, în anumite situații, această rădăcină poate suferi modificări fonetice:

pădure – pădurar, păduros, pădurice, a împăduri

DAR

frate – frăție, frățior, frățesc

alb – albeață, înălbitor

verde – verdeață, verzișori, înverzi

  • Cuvântul de bază: reprezintă termenul de la care se pleacă în formarea altor cuvinte.  Acesta reprezintă forma standard (așa cum se regăsește în dicționare): de exemplu: copil, verde, roșu, a fi, a cânta etc..

 

Reținem: cuvântul de bază nu este același lucru cu rădăcina. În anumite situații, cele două pot fi identice, însă, așa cum am văzut în exemplele de mai sus, ele pot fi și diferite (ca formă).

 

 

  • Prefixul: reprezintă sunetul sau grupul de sunete care se adaugă la începutul cuvintelor (inegal, reveni, anormal)
  • Sufixul: reprezintă sunetul sau grupul de sunete care se atașează la finalul cuvintelor (prietenie, prietenesc, auriu)

 

Atenție: atât prefixele, cât și sufixele sunt considerate afixe.

 

Derivarea se poate clasifica în trei categorii:

  • derivare progresivă: care constă în adăugarea efectivă a unui sufix/prefix:  înverzi, revedea, străluci
  • derivare regresivă: care se referă la eliminarea unui sunet sau a unui grup de sunete: a alinta – alint, a juca-joc, a îndemna-îndemn, a câștiga – câștig
  • derivare parasintetică: aceasta presupune prezența simultană a prefixului și sufixului: înălbitor, reeducare

 

Ce este seria derivativă?

 

Numită și „derivare în serie”, acest proces presupune adăugarea succesivă de sufixe, pornind de la un cuvânt de bază. Astfel, noul cuvânt derivat devine bază pentru un alt cuvânt derivat. Să pornim, spre exemplu, de la cuvântul de bază „țară”. Vom obține, prin adăugarea sufixului „-an”, cuvântul „țăran”. Acestui noi cuvânt îi adăugăm un sufix mobil „-că”, obținând, astfel, „țărancă”. Acestei forme îi putem adăuga un sufix diminutival, forma finală fiind „țărăncuță”.

 

țară ▶ țăran ▶ țărancă ▶ țărăncuță

 

Alte exemple:

 

Italia ▶ italian ▶ italiancă

grădină ▶ grădinar ▶ grădinărie

 

 

 

Clasificarea prefixelor:

A. După origine

  1. Prefixele vechi (moștenite în limbă, cu un grad de productivitate ridicat):

Să vedem câteva exemple:

  • des/dez: desface, dezaproba, dezrobi, deszăpezi;
  • de: demoda, descrie;
  • în/îm: înnoda, înșira, împăduri, împrieteni (se utilizează, de regulă, prefixul „în-”; varianta „îm-” se va utiliza atunci când cuvântul de bază are la început consoanele „p” sau „b”); cuvintele de bază care încep cu „n” vor avea doi „n” în forma derivată: înnora, înnoda, înnegura etc.;
  • in: ingal, inadecvat;
  • ne: necinstit, nefolositor;
  • răs/răz: răzgândi, răscumpăra;
  • re: reveni, reface, reda;
  • pre: prevedea, preveni;
  • stră: străluci, străveche;
  • co/con: coechipier, consătean;
  • între: întrevedea, întrerupe, întreține;

 

  1. Prefixele noi (neologice):

De exemplu:

  • a: anormal, atipic;
  • an: analfabet, anistoric;
  • i: imoral, ireal, ilicit;
  • ante: antebraț, antebelic, antevorbitor;
  • anti: antiderapant, antiaerian;
  • ana: anacronic, anagramă;
  • inter: interveni, internațional, intercultural;
  • extra: extraordinar, extrașcolar, extraatmosferic;
  • contra: contravaloare, contraproductiv, contraalee, contraacțiune;
  • trans: transdisciplinar, transcarpatic, transalpin, transafrican;
  • intra: intravenos, intramuscular, intrabancar, intraabdominal;
  • hiper: hipertensiune, hiperactiv, hiperaciditate;
  • hipo: hipoalergen, hipotensiune;
  • non: nonvaloare, nonsens, nonverbal, nonviolent;
  • ultra: ultrasunet, ultracunoscut, ultracentralizat;
  • para: paranormal, paratrăsnet;

 

B. După sens:

  • privative (au rolul de anulare a unei acțiuni): a-, des-/dez-/de- : apolitic, desprinde, dezlipi, debloca;
  • negative (obținem antonime): a-/an-, in-/i-, ne- : anormal, anistoric, inexact, imoral;
  • iterative (ideea de repetare): răs-/răz-, re- : răsciti, răzgândi, reciti;
  • pentru superlativ (marchează neobișnuitul și exagerarea): arhi-, extra-, hiper-, prea-, super-, supra-, ultra-: arhiplin, extrafin, hipersensibil, preabun, superfin, supracopertă, ultrascurt;
  • locative (exprimă locul sau ierarhizarea valorică): ante-, extra-, intra-, pre-, post-, sub-, supra-, trans- :
    antevorbitor, extraurban, intraurban,  preziua, postfață, subaprecia, transalpin;
  • pentru asociere (exprimă ideea de asociere): con-/com-/co-: consătean, compatriot, coproprietar
  • pentru a exprima sensul de „împotrivă”: anti-, contra-: anticorupție, contrazice
  • pentru a exprima sensul de „pentru”: pro-: prodecmocrație, proacțiune

 

 

Clasificarea sufixelor:

A. După sens:

  • diminutivale (se obțin obiecte mai mici):
    • -aș: copil, fluieraș, băieț;
    • -ică: rămurică, scândurică;
    • -uță: vrăbiuță, muzicuță;
    • -uleț: ursuleț, trenuleț;
    • -ișor: puișor, încetișor;
    • -iță: copiliță, cădiță;
    • -uț: pui, prost;
    • -el: buchețel, pachețel;
    • -(i)or: repejor, frățior;
    • -nel: dușmănel, păianjenel
    • -inel: încetinel, străinel

 

Pe lângă micșorare, diminutivele pot avea și alte valori stilistice (influențate, firește, de context). Astfel, prin utilizarea diminutivelor, pot fi scoase în evidență: simpatia față de obiect / persoană (de exemplu: „Vai, ce cățeluș frumos!”), atenuarea (de exemplu: „Merge repejor” sau „Avem o problemuță.”), ironia și deprecierea (de exemplu: „A venit, și el, un profesoraș să ne învețe pe noi.”) și metaforizarea (vorbim despre o schimbare semantică generată de utilizarea cuvântului într-un context cu totul nou; de exemplu: grădiniță (de la cuvântul de bază „grădină”) poate fi utilizat atât cu sensul de „grădină mică”, dar și cu sensul de instituție educațională; substantivul „furculiță” s-ar defini drept o furcă mai mică, însă noua întrebuințare vizează un alt mediu de utilizare, total diferit de instrumentul agricol de la care s-a pornit.

 

  • augmentative (se obțin obiecte mai mari; uneori, augmentativele au un al doilea rol: de a exprima și o atitudine depreciativă, peiorativă față de obiect):
    • -andru: copilandru, purcelandru, flăcăuandru, puiandru;
    • -an: băietan, puștan, lungan;
    • -oi: cărțoi, buboi, șorecoi, furcoi, lădoi;
    • -oaie: căsoaie, bărboaie, cănoaie, buzoaie;
    • -oacă: căsoacă, băltoacă, năsoacă;
    • -ișcană: verișcană (foarte rar);
  • colective (se obțin substantive colective):
    • -iș: alun, frunz, pietr;
    • -ime: tinerime, dăscălime, nobolime, copilime, țărănime, ciobănime;
    • -et: tineret, nucet, vișinet, brădet;
    • -iște: plopăriște, găinăriște, stejăriște;
  • de agent (indică agentul – cel ce face o anumită acțiune):
    • -ar: grădinar, cizmar, cojocar, olar, porcar, oglindar;
    • -er: oier, bancher, mănușer, miner;
    • -aș: poșt, chiri, făpt;
    • -agiu: macaragiu, barcagiu, hangiu;
    • -ist: tractorist, navetist, iluzionist;
    • -or: sudor, controlor, difuzor (persoană);
    • -tor: scriitor, cititor, clarvăzător;
    • -nic: paznic, paharnic;

 

  • moționale (formează femininul de la masculin și masculinul de la feminin):
    • -ă: avocată, elevă, copilă;
    • -că: ucrainean, român, ardelean;
    • -easă: bucătăreasă, croitoreasă;
    • -oaică: urscoaică, leoaică, tigroaică, rusoaică, nemțoaică;
    • -oi: broscoi, rățoi, pisoi;
    • -an: gâscan, curcan;
  • abstracte: singurătate, copilărie, greșeală
    • -(ă)tate; singurătate, bunătate, răutate, fragilitate;
    • -(ă)rie: copilărie, feciorie, politicărie,
    • -(e)ală: răceală, îndrăzneală, împleticeală, amăgeală, osteneală;
    • -are: întristare, remușcare, înfometare;
    • -ință: credință, cunoștință, preferință, iscusință;
  • ale instrumentului (instrumentale; exprimă denumirea instrumentului necesar pentru întreprinderea anumitor acțiuni):
    • -tor: tocător, copiator, capsator;
    • -toare: ascuțitoare, afumătoare, suflătoare;
    • -niță: toporniță, botniță, clopotniță;
  • ale originii (formează demonime: substantive care denumesc locuitori ai anumitor localități / regiuni / țări / continente):
    • -ean: orădean, clujean, ardelean;
    • -iot: tokiot, cipriot;
    • -ez: englez, francez, japonez, newyorkez;
    • -it: moscovit, selenit, yemenit;
    • -ar: kosovar, insular;
  • ale însușirilor (exprimă diverse însușiri, pornind, de regulă, de la substantive abstracte): fricos, prietenos, prietensc, plângăcios, plimbăreț
    • -os: prietenos, pretențios, osos;
    • -al: esențial, experimental, sentimental;
    • -ar: familiar, ordinar;
    • -aș: frunt, bogăt;
    • -bil: favorabil, mâncabil, iertabil, măsurabil;
    • -esc: franțuzesc, englezesc, românesc, prietenesc;
    • -ist: negativist, realist, fixist, perfecționist;
  • ale modalității:
    • -âș: târâș, coborâș;
    • -ește: prietenește, dușmănește, frățește;
    • -iș: piepit, cruc, curmez;
    • -mente: totalmente, finalmente, actualmente;
  • locative:
    • -ărie: monedărie, păpucărie, brutărie;
    • -at: decanat, secretariat;

 

B. După valoarea morfologică:

  • substantivale (care transformă în substantiv):
    • -ărie: bucătărie, brutărie, copilărie;
    • -ământ: legământ, jurământ, acoperământ;
    • -(e)ală: răceală, osteneală, prosteală;
    • -ime: tinerime, istețime, țărănime;
    • -ință: ființă, știință, voință;
  • verbale: a înfrunzi, a izvorî, a pietrifica, a pocni
    • -i: a cântări, înflori, înroși;
    • -a: a grebla, a pieptăna, a linia;
    • -fica: a pietrifica, a solidifica, a simplifica, a amplifica, a ramifica;
    • -ni: a pocni, a încetini;
    • -î: a izvorî, a zăvorî, ocărî;
  • adjectivale:
    • -esc: prietenesc, nemțesc, omenesc, bărbătesc;
    • -iu: argintiu, arămiu, cărămiziu, cenușiu;
    • -ui: verzui, albăstrui;
    • -el: încetinel, puțintel;
    • -os: arătos, pretențios, dușmănos, prietenos;
  • adverbiale:
    • -âș: târâș, coborâș;
    • -ește: prietenește, dușmănește, frățește;
    • -iș: piepit, cruc, curmez;
    • -mente: totalmente, finalmente, actualmente;

 

Vrei fișa de lucru despre derivare în format PDF? Lasă-ne adresa ta de e-mail, iar fișierul gratuit va ajunge imediat la tine! Completează caseta de mai jos:

 

Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi! 

              

Încearcă și cursurile noastre! 

Alte sugestii pentru tine:

Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)

Verbul: moduri și timpuri (test grilă de 30 de întrebări)

Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)

JOC: conjuncții subordonatoare specializate

Rezolvarea subiectului Evaluării Naționale (25 iunie 2024)

Derivarea: definiție, clasificări, dificultăți + fișă de lucru PDF
Derulează în sus
error: Conținut protejat