Despre construcțiile impersonale vom discuta în prezentul articol; vom vedea cum se identifică aceste construcții verbale și care sunt caracteristicile lor – care este relația acestora cu subiectul?
Construcțiile impersonale sunt construcții realizate cu ajutorul unor verbe cu caracteristici speciale: putem vorbi despre verbe care nu pot avea subiect (aici putem include verbele care exprimă fenomene meteorologice: plouă, tună, trăznește, ninge) sau despre verbe cu subiect nonpersonal postpus (care nu corespunde unei persoane – vom afla cum putem verifica asta foarte ușor!)
În primul rând, pentru a face cât mai multă “lumină” în această încăpere, vom clasifica subiectul în două mari categorii:
- subiectul de tip persoană: este acela care poate fi oricând înlocuit de un pronume personal de persoana a III-a: el / ea / ei / ele;
- subiectul de tip nonpersoană: verbului-predicat nu i se poate atribui o persoană (adică nu putem atribui un pronume personal de persoana a III-a ca subiect) – acesta apare doar în cazul verbelor de persoana a III-a
Să vedem câteva exemple concrete:
Se joacă afară cu mingea. – (El / Ea) se joacă afară cu mingea. (atribuirea se poate face => subiect de tip persoană).
Se cântă muzică clasică la operă. – (El / Ea) se cântă muzică clasică la operă. (atribuirea nu se poate face => subiect de tip nonpersoană).
Îmi trebuie un pix. (El / ea ) îmi trebuie un pix (atenție la verbul “a trebui” – este un verb impersonal ca sens și unipersonal ca formă – are doar forme pentru persoana a III-a – atribuirea nu este nici aici posibilă = > subiect de tip nonpersoană).
Subiectul de tip nonpersoană este postpus verbului regent:
Îmi place budinca. => place – predicat verbal, budinca – subiect de tip nonpersoană
Se aude un zgomot => se aude – predicat verbal, un zgomot – subiect de tip nonpersoană
Atunci când vorbim despre construcții impersonale, trebuie să ținem cont de următoarele aspecte:
-există verbe inerent impersonale: acestea, indiferent de context vor rămâne impersonale (de exemplu: a se întâmpla, a ploua, a ninge, a tuna, a se cuveni etc..)
-există, pe de altă parte, verbe care devin impersonale doar în contexte: una dintre cele mai utilizate modalități de a transforma un verb într-o construcție impersonală este atribuirea cliticului reflexiv “se”: a merge – > se merge; a cânta -> se cântă; a învăța -> se învață
Atenție! Și subiectul de tip persoană poate sta uneori după verb! Trebuie să verificăm întotdeuna prin înlocuirea / atribuirea unui pronume personal:
Mănâncă mult el. (el mănâncă mult => subiect de tip persoană)
Se mănâncă multă carne. (el se mănâncă multă carne => subiect de tip nonpersoană; carne – subiect)
El merge pe jos la școală; (verb personal)
Se merge duminica la biserică. (verb impersonal)
Cântă frumos. (verb personal)
Se cântă mult la operă. (verb impersonal)
Învață bine la școală. (verb personal)
Se învață mult în această școală. (verb impersonal)
Să clasificăm verbele impersonale, în funcție de specificitatea lor:
Verbele impersonale inerente (construcțiile impersonale inerente) (cele care sunt întotdeauna impersonale) pot fi clasificate, după cum urmează:
-cele care permit două asocieri nominale (pronume/ substantive) – dar niciuna dintre acestea nu va îndeplini funcția de subiect: a-i păsa de cineva./ceva, a i se urî de cineva/ceva, “a-i arde de cineva/ceva;
Îmi pasă mult de ea! (pasă – predicat verbal; îmi – cui? – complement indirect; de ea – de cine? – complement prepozițional)
-cele care nu permit asocierea cu o formă nominală (de pronume personal, de regulă – ne referim aici la verbele care exprimă fenomene meteorologice: plouă, ninge, viscolește, fulgeră, se înserează, se înoptează etc.
-verbele care denumesc: se construiesc cu nominale în acuzativ sau dativ (pronume sau substantive) – tot fără subiect: a se numi, a se chema
-construcțiile cu verbul “a fi”, de tipul: e noapte/zi/frig/întuneric;
-construcțiile de tipul: dativ + verbul “a fi” + nominativ- subiect: Mi-e drag / lene / greață / somn / dor (mi/ți/i/ni/vi – complement indirect – cui? / lene/drag/somn etc.- subiect)
Verbele impersonale contextuale (construcțiile impersonale contextuale) pot fi și ele clasificate în câteva categorii:
-construcții verbale intranzitive (nu permit un complement direct) – obținute prin adăugarea cliticului reflexiv “se”: se merge, se ajunge, se vine, se doarme etc..
-construcții pasive cu verbul “a fi”, de tipul: “este știut că”, “este afirmat că” etc..
Rezolvă testul de mai jos despre construcțiile impersonale! Obține un scor cât mai bun!
Cum ți s-a părut testul despre construcțiile impersonale? Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să-l distribui! Ne-ar ajuta mult!
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și:
Figuri de stil: PERSONIFICAREA (+joc)
Figuri de stil: INVERSIUNEA (+joc)