Verbul este una dintre cele mai vaste părți de vorbire, mai ales atunci când vorbim despre paradigma sa semantică și sintactică în limba română. De aceea, subiectul discuției de astăzi gravitează în jurul acestor construcții pasive și active. Cum se definesc? Ce le caracterizează? Cum le distingem? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care le avem atunci când vine vorba de ele.

 

Atunci când avem în vedere construcțiile active, trebuie să reținem câteva aspecte deosebit de importante: avem de a face cu forma standard a conjugării verbului, aceste construcții nenecesitând auxiliare suplimentare. Să urmărim câteva astfel de exemple: El are douăzeci de ani. / Ea este elevă în clasa a opta. / Îmi vine să plâng când văd ce face etc.. De ce se numesc construcții active? E simplu: subiectul face acțiunea (sau este caracterizat / descris de predicatul nominal – acolo unde e cazul). Un subiect activ participă propriu-zis la acțiune, iar din punct de vedere formal, nu este necesar niciun soi de element care să marcheze aceste construcții (ele se mai numesc și diateze).

Construcțiile pasive sunt întotdeauna marcate prin câteva elemente specifice: prezența verbului „a fi” ca verb auxiliar în exprimarea lor, utilizarea formei de participiu a verbului de conjugat (în acord cu genul și numărul subiectului). Se numesc pasive, întrucât subiectul nu face acțiunea, ci o suferă – acțiunea fiind făcută de altcineva / altceva (complementul prepozițional de agent). 

 

Să vedem concret cum arată o construcție pasivă în raport cu o construcție activă.

 

Vom lua ca exemplu enunțul:

 

El citește o carte interesantă.

Pentru început, vom observa:

-subiectul este exprimat prin pronumele personal de persoana a III-a, singular: „el”

-subiectul face acțiunea: ce face el? – citește

-complementul direct este exprimat prin substantivul comun, articulat cu articol nehotărât: „o carte”: care este lucrul pe care îl citește? – o carte.

 

 

Vom lua același enunț, dar vom utiliza o construcție verbală pasivă:

 

O carte interesantă este citită de către el.

Să observăm ce schimbări au avut loc:

-subiectul este exprimat acum prin substantivul comun „o carte” (fost complement direct)

-subiectul nu face acțiunea, ci o suferă: „este citită” (este pasiv)

-cel care face acțiunea este complementul prepozițional de agent (răspunde întotdeauna la întrebările: de către cine? / de către ce?

 

Atenție! Complementul prepozițional de agent poate fi neexprimat, dar asta nu înseamnă că acea construcție nu poate fi una pasivă. Atâta timp cât acest complement poate fi dedus din context, iar forma verbală îndeplinește rigorile de construcție, putem avea construcții pasive. Să vedem un exemplu:

 

Poarta a fost vopsită. (chiar dacă nu apare complementul prepozițional de agent, deducem că „a fost vopsită” (de către cineva), nu?

 

Transformarea construcțiilor active în construcții pasive

 

Atunci când facem trecerea de la construcții active la pasive, trebuie să remarcăm câteva aspecte importante:

-verbul auxiliar „a fi” preia modul, timpul și persoana verbului din construcția pasivă: Ea a cântat o piesă. -> O piesă a fost cântată de ea. (indicativ, perfect compus, persoana a III-a).

-forma de participiu face acord de gen și număr cu noul subiect (fost complement direct): O piesă este cântată. / Lecțiile au fost citite. (Cu toate acestea, nu vom spune că verbul are gen!)

-doar verbele tranzitive care au complementul direct exprimat pot forma construcții pasive: El a numărat banii. – > Banii au fost numărați de el. DAR Nu a mers la școală – > nu poate fi transformat.

-în construcțiile pasive, complementul prepozițional de agent este întotdeauna precedat de prepozițiile „de” sau „de către” (atunci când este exprimat, desigur)

-construcțiile verbale pasive îndeplinesc (la moduri personale) întotdeauna funcția de predicat verbal (atenție, nu nominal!)

-atunci când analizăm construcții verbale pasive, se ia toată structura: verbul „a fi” (aici auxiliar) + forma participială (complementul prepozițional de agent se analizează separat)

 

Să nu confundăm construcțiile pasive cu predicatul nominal!

În cazul predicatului nominal, vorbim despre construcții active (pot fi și reflexive, când vorbim de „a (se) face”). Trebuie să stabilim niște repere clare. Construcția pasivă se identifică, în primul rând, după prezența agentului (de către cine / de către ce); chiar dacă acesta nu este exprimat, el poate fi dedus.

Cele mai frecvente capcane apar atunci când avem un predicat nominal care are în componență un adjectiv provenit din verb la participiu. Să observăm două exemple în oglindă:

 

Maria este împrăștiată din fire, lucrurile ei sunt peste tot.

Sarea era împrăștiată pe covor.

 

În primul exemplu, adjectivul  „împrăștiată”, deși provine dintr-un participiu, are sensul de „dezordonată” și este nume predicativ. O simplă metodă de verificare este încercarea postpunerii unui complement prepozițional de agent: Maria este împrăștiată din fire (de către cineva). Observăm că o astfel de asociere nu are sens, iar în acest caz nu vorbim despre o construcție pasivă, ci despre una activă (predicat nominal cu verbul copulativ „a fi”).

În cel de-al doilea exemplu, forma de participiu „împrăștiată” este componenta unei construcții pasive. Putem verifica în același mod această afirmație: „Sarea era împrăștiată pe covor de către cineva”. Observăm că atribuirea unui ipotetic complement prepozițional de agent este posibilă, prin urmare, avem de a face cu o construcție pasivă.

 

Ar mai fi de menționat și construcțiile reflexiv-pasive: acestea sunt forme reflexive care au sens pasiv. În această situație, atribuirea unor complemente prepoziționale de agent sunt posibile, însă nu mai avem de a face cu utilizarea auxiliarului „a fi”.

 

De exemplu:

Rezultatele se obțin cu multă muncă. („se obțin” poate fi înlocuit cu „sunt obținute, iar atribuirea unui agent „de către cineva” este plauzibilă)

Prăjiturile se fac cu mult zahăr. („se fac” poate fi înlocuit cu „sunt făcute” – și aici este posibilă atribuirea unui complement prepozițional de agent)

! Construcțiile reflexiv-pasive (numite uneori și pasiv – reflexive) se exprimă numai cu ajutorul cliticului „se” / „s-” (forma de persoana a III-a, acuzativ)

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

Follow pe Instagram instagram vox valachorum

Manualul digital Vox Valachorum: aici

 

Vezi și:

Model de simluare (grilă) pentru E.N. 2021 – propus de noi

Please Login to Comment.