Întreținem suspansul provocându-vă să identificați forma verbală a verbului „a rage” pentru următoarea propoziție: Leul a … Care este răspunsul vostru? Nu, nu este „ a ras” în niciun caz. Dacă stați în dubiu și încercați să găsiți variante posibile, este necesar să vă alăturați nouă pentru a afla răspunsul corect.
Verbul „a rage” este un verb mai deosebit care este des confundat cu „a rade” la unele timpuri verbale, însă nu se poate numi o omonimie. Ele sunt două verbe diferite care nu se intersectează în această direcție. Probabil că prima variantă care ne vine în minte pentru persoana a III-a singular pus în context este Leul a ras. or Leul a răgit., însă ambele sunt la fel de incorecte.
Mai întâi să privim definiția din Dicționarul Explicativ al Limbii Române din 2009.
RÁGE, rag, vb. III. Intranz. (Despre unele animale) A scoate răgete. ♦ Fig. (Despre oameni) A țipa, a răcni, a zbiera, a urla. [Var.: răgí s. f.] – Din lat. ragere.
Acum că știm că este specific animalelor, în special celor sălbatice, dar se folosește și cu sens figurat, nu ne rămâne decât să pătrundem în miezul acestui verb pentru a afla cu concretețe formele lui dilematice.
După cum putem vedea, în Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române este precizat că verbului îi lipsește formele de participiu, supin și timpurile compuse cu participiul. Nefiiind folosit pentru aceste moduri și timpuri verbale, tot ce ne rămâne de făcut este să renunțăm la a mai căuta forme alternative și încercarea de a găsi sinonime care se pot potrivi în contextul în care dorim să îl plasăm.
ráge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. ráge, imperf. 3 sg. răgeá (nu se folosește la participiu, supin și timpurile compuse cu participiul)
Dacă reflectăm puțin asupra verbului latinesc („a rage”) la timpului perfect simplu / mai mult ca perfect, veți vedea că vom ajune la același consens.
