Când scriem verbul „a fi” cu doi „i”?
Verbul „a fi” provine din limba latină și este utilizat zilnic de fiecare dintre noi cu diverse sensuri. Chiar dacă nu am stat niciodată să îl analizăm îndeaproape, el ridică mici probleme atât în pronunție, cât și în scriere. De ce spun pronunție? Pentru că atunci când îl rostim apare uneori sunetul [i] în fața literei e. Chiar dacă sunetul nu se vede în scris, corect este să îl pronunțăm. Astfel că vom spune [ieste], chiar dacă scriem este, [ieram], chiar dacă scriem eram,[ie], chiar dacă spunem e și așa mai departe.
Să trecem acum la scriere! La forma verbală nepersonală de infinitiv (forma din dicționar) îl vom scrie mereu cu un singur i, „a fi”, indiferent dacă e la forma afirmativă sau negativă. Nu vă lăsați prinși în capcana de a-l scrie cu doi i în acest caz. Uneori notarea i-urilor după ureche funcționează, alterori nu. Cel mai simplu este să înțelegem mecanismul gramatical.
Tot cu un singur i îl vom scrie și când ne referim la verbul auxiliar „a fi” din componența timpului perfect al modului conjunctiv sau condițional-optativ. Priviți!
CONJUNCTIVUL PERFECT al verbului „A FI”
eu să fi fost
tu să fi fost
el / ea să fi fost
noi să fi fost
voi să fi fost
ei / ele să fi fost
CONDIȚIONALUL-OPTATIV PERFECT al verbului „A FI”
eu aș fi fost
tu ai fi fost
el / ea ar fi fost
noi am fi fost
voi ați fi fost
ei / ele ar fi fost
Cu un singur i vom scrie și viitorul:
eu voi fi
tu vei fi
el / ea va fi
noi vom fi
voi veți fi
ei / ele vor fi
Viitorul anterior intră tot în această categorie:
eu voi fi fost
tu vei fi fost
el / ea va fi fost
noi vom fi fost
voi veți fi fost
ei / ele vor fi fost
A venit rândul situațiilor în care dublăm i-ul:
- conjunctiv prezent: tu (să) fii;
- gerunziu: fiind;
- imperativ, persoana a II-a singular, forma afirmativă: fii!
Mare atenție! Dacă ne referim tot la imperativ, persoana a II-a, dar forma neagtivă, atunci situația se răstoarnă, în sensul în care este corect să îl scriem cu un singur i, de exemplu, nu fi naiv!
Confuziile pot fi ușor evitate, aruncând o privire în Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția din 2005):
fi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sunt, neacc. (pop.) -s (mi-s, ăștia-s), (reg.) îs, 2 sg. ești [e pron. ie], 3 sg. éste [e pron. ie], neacc. e [pron. ie], (fam.) -i (ăsta-i), (reg.) îi, 1 pl. súntem, 2 pl. súnteți; imperf. 1 erám, 2 sg. erái, 3 sg. erá, 2 pl. eráți, 3 pl. eráu [e pron. ie], perf. s. 1 sg. fuséi / fui, 1 pl. fusérăm / fúrăm, m.m.c.p. 1 sg. fusésem, 1 pl. fuséserăm; conj. prez. 1 sg. să fiu, 2 sg. să fii, 3 să fie; cond. prez. 3 ar fi / (în imprecații) fír-ar; imper. 2 sg. fii, neg. nu fi, pl. (nu) fiți; ger. fiínd (fi-ind); part. fost
Înainte de a încheia, o altă informație interesantă, care ar putea să vă intereseze, este că „fi” (scris cu un singur i, bineînțeles) reprezintă și un substantiv, mai exact o literă grecească, notată după cum se vede mai jos.
fi (literă grecească) s. m., pl. fi; φ, Φ
Pentru că am început să tastăm din ce în ce mai mult, fie e-mailuri, fie mesaje, este absolut necesar să scriem corect din respect pentur noi înșine.
Mai jos am pregătit pentu voi un joc pentru a vedea cât de bine stăpâniți verbul „a fi”. Care pe care stăpânește? Așteptăm răspunsul tău!
Cum ți s-a părut testul propus de noi? Ți-a plăcut? Dacă ți s-a părut util acest material, nu ezita să îl distribui pe Facebook, pentru a ajunge la cât mai multă lume! Îți mulțumim pentru timpul petrecut pe pagina noastră!
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: