În cadrul acestui articol, vom posta baremul pentru testul de antrenament numărul 33 pentru Evaluarea Națională publicat în data de 22 ianuarie 2025 [marca Vox Valachorum]. Testul de antrenament este conceput de pagina Vox Valachorum și are rolul de a servi drept material auxiliar elevilor de clasa a VIII-a. Prezentul test a fost conceput în conformitate cu programa pentru examen, urmărind să vină în ajutorul elevilor și al profesorilor de limba și literatura română. Obiectivul nostru este de a posta săptămânal astfel de materiale pentru a putea oferi suport urmăritorilor noștri.
Orice observație sau completare poate fi făcută utilizând mijloacele media de contact [Facebook, Instagram, YouTube, e-mail etc.]. Apreciem feedbackul dumneavoastră și doar cu ajutorul acestuia putem progresa! Testul poate fi descărcat în format pdf. și listat ulterior pentru a fi lucrat acasă sau la clasă.
Descarcă:
Test de antrenament nr. 33
Descarcă:
Barem test de antrenament nr. 33
Sperăm ca materialele noastre să vă fie de un real folos și să vă ajute în pregătirea pentru examene. Pe site-ul nostru găsiți multe alte materiale utile, precum: articole care acoperă diverse aspecte teoretice utile pentru Evaluare și Bacalaureat, teste grilă menite să te ajute în aprofundarea materiei, materiale video cu lecții explicative, teste de antrenament eliberate de Ministerul Educației și, de asemenea, rezolvări propuse pentru acestea, informații ve vizează sistemul educațional românesc, știri din sfera educației etc..
Texte suport folosite:
Textul 1
Domnul și doamna Wormwood erau genul de părinți indiferenți. Aveau doi copii: un băiat pe nume Michael și o fată numită Matilda și mai ales pe Matilda o priveau ca și cum n-ar fi fost bună de nimic – ca pe o scamă care-ţi stă lipită pe haină până când la un moment dat o desprinzi şi o zvârli cât colo. Domnul și doamna Wormwood așteptau ziua aceea în care vor putea scăpa de Matilda trimițând-o departe, în țara vecină, sau poate și mai departe.
E destul de rău să vezi nişte părinți care se poartă urât cu copiii lor obișnuiți, însă e strigător la cer să-i vezi că tratează un copil cu totul neobișnuit ca și cum n-ar fi bun de nimic. Și când spun neobișnuit, vreau să spun un copil sensibil și inteligent. Matilda avea ambele calități, dar era, mai ales, foarte inteligentă. Avea o minte așa de ascuțită și atâta putere de înţelegere, încât nici cei mai prostănaci părinți n-ar fi putut-o trece cu vederea. Domnul și doamna Wormwood erau însă atât de obtuzi și atât de închistați în propria lor micime, că le era cu neputință să-și aprecieze corect fiica. Ca să fiu sincer, cred că nici n-ar fi băgat de seamă dacă într-o bună zi Matilda s-ar fi târât în casă cu un picior rupt. Fratele Matildei, Michael, era un copil perfect obișnuit – însă ea, așa cum am mai spus, era cu totul și cu totul deosebită. La vârsta de un an și jumătate vorbea cursiv și avea vocabularul unui adult. Cu toate acestea, părinții, în loc s-o laude, îi spuneau că vorbește ca o moară neferecată și-i aminteau tot timpul că fetițele trebuie să se facă văzute, nu auzite.
Până la trei ani, Matilda învățase deja singură să citească cu ajutorul ziarelor și a revistelor din casă. La patru ani deja citea foarte bine, așa că se apucă să caute cărți. În casa lor, însă, nu se găsea decât o carte – un volum intitulat „Bucătăria pentru toți” care aparținea mamei ei. După ce o studie din scoarță-n scoarță și învăță pe de rost toate rețetele, Matilda decise că vrea ceva mai interesant.
— Tati, zise ea, poți să-mi cumperi o carte?
— O carte? La ce naiba îți trebuie ție o carte?
— Vreau să citesc, tati.
— Cum, adică, televizorul nu-ți mai place? Avem un televizor grozav cu diagonala de treizeci de centimetri și tu vrei o carte? Ești cam răsfățată, domnișoară
În timpul săptămânii, Matilda rămânea singură acasă aproape în fiecare după-amiază. Fratele ei (care era cu cinci ani mai mare) era plecat la școală. Tatăl ei mergea la lucru, iar mama se ducea să joace bingo într-un orășel aflat la treisprezece kilometri distanță. Doamna Wormwood era înnebunită după bingo și juca de cinci ori pe săptămână. În după-amiaza zilei în care tatăl ei refuzase să-i cumpere o carte, Matilda porni singurică spre biblioteca din orăşel. Păşi înăuntru și se prezentă domnișoarei Phelps, bibliotecara, apoi întrebă dacă i se permite să stea acolo și să citească o carte. Domnișoara Phelps rămase destul de surprinsă de apariția acestei prichinduțe, care venise singură, neînsoțită de niciun adult, însă îi răspunse că era binevenită.
— Puteți să-mi spuneți, vă rog, unde găsesc cărți pentru copii? întrebă Matilda.
— Uite acolo, pe rafturile de jos, răspunse domnișoara Phelps. Vrei să-ți caut eu una frumoasă, cu multe imagini?
— Nu, mulțumesc, răspunse fetița. Mă descurc singură.
Matilda, Roald Dahl
Textul 2
Mi se părea că nu există meserie mai frumoasă decât cea de profesor
Stimată doamnă profesoară, privind în urmă, cum a contribuit școala la pasiunea dvs. pentru limba română?
Eram o elevă conștiincioasă, care învăța bine și care avea impresia că trebuie să știi tot ce se poate ști – printre altele, despre modurile și timpurile verbului sau despre scriitorii români. Prin clasa a V-a mi se părea că nu există persoane mai importante decât autorii textelor reproduse în manuale, că nu există meserie mai frumoasă decât cea de profesor. Școala era pe atunci pentru mine reperul esențial (deși biblioteca plină de cărți și memorarea de versuri veneau de la părinții mei, care, deși nu erau filologi, erau pasionați de literatură). Faptul că am devenit până la urmă profesoară pare să arate că influența școlii a fost eficientă și durabilă.
Învățam bine la toate materiile, dar parcă mai cu plăcere la orele de română
Cum ați privit și abordat ca elevă disciplina Limba și literatura română?
Învățam bine la toate materiile, dar parcă mai cu plăcere la orele de română. Îmi amintesc cu mare claritate cum, într-o dimineață de Paște din copilărie, cadoul care mă aștepta lângă pat era alcătuit din cele două volume gri ale Gramaticii limbii române (așa-numita „Gramatică a Academiei“, ediția din 1963/1965). A fost o ușoară dezamăgire, trebuie să recunosc (era un pic cam sobru cadoul, față de așteptările mele ludice și frivole), dar părinții mei îl aleseseră ținând cont de ceea ce părea să mă intereseze mai mult pe atunci. După aceea am folosit intens cartea: din aceeași gramatică citeam, pregătindu-mă pentru admiterea la facultate, în seara de 4 martie 1977, când a început cutremurul.
Citind suficient de mult, tiparele limbii și ale alcătuirii textelor se fixează
Ce rol au avut cărțile și lectura în dezvoltarea pasiunii pentru vorbirea și scrierea corectă, pentru problemele limbii?
Cred că au acționat de la sine. Citind suficient de mult, tiparele limbii și ale alcătuirii textelor se fixează, nuanțele cuvintelor se clarifică, idei serioase își fac locul încă înainte de a ști să le dai un nume. Îmi amintesc că am înțeles ce este omonimia foarte devreme, dintr-o carte pentru copii în care iepurașul Țupa-Țup pierduse un toc de scris și, căutându-l, descoperea tocul puștii sau tocul de la pantof, era amenințat cu un toc de bătaie etc.
Interviu cu prof. univ. dr. Rodica Zafiu: „Lectura are rolul esențial în dezvoltarea capacității de exprimare“(fragment), tribunainvatamantului.ro
Descarcă materialele .pdf „Testul de antrenament” și „Baremul pentru testul de antrenament” de mai sus pentru a vedea cerințele complete! Mult succes!
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine: