Eu zic, tu zici, el zice… vorbim despre un verb foarte popular în limba română. Astăzi ne vom preocupa de forma corectă a verbului „a zice”. Această „popularitate” se datorează, în primul rând, vechimii sale. Latinescul dico, dicere, dixi, dictum este etimonul verbului despre care vorbim. Fiind un element moștenit, a avut suficient timp pentru a se îmbogăți semantic pe parcursul evoluției limbii române.
Testul de astăzi este despre forma corectă a verbului „a zice”. Am considerat util un astfel de exercițiu, deoarece am văzut scrise, și nu de puține ori, forme greșite ale acestui verb. Vorbim despre un verb din vocabularul fundamental al limbii române: așa se explică, până la urmă, și paleta bogată de sensuri de care dispune (vorbim, firește, despre un cuvânt polisemantic); Haideți să vedem ce sensuri indică Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
ZICE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ◊ Expr. Cât ai zice pește = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimți. Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea…; b) așadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele…, a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a menționa, a relata. ◊ (Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susține, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproșa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ◊ Expr. Să nu zici că… = să nu-mi reproșezi că… ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Pop.) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-și da o părere, a se pronunța într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toți vor zice cum vrei tu. ◊ Expr. (Că) bine zici! = bună idee! așa este. Ce-am zis eu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi… = a) judecă, socotește, dă-ți părerea; b) așadar, prin urmare. Ce-ai zice…? = ce părere ai avea? cum ți-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că… Așa, numai ca să zică și el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ◊ Impers. O fată ce-i zice Maria. ◊ Expr. (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). – Lat. dicere.
Testul de mai jos propune 20 de cerințe. Pentru a rezolva toate aceste exerciții, trebuie să alegi forma corectă a verbului „a face”. Atenție la modul imperativ!
Cum ți s-a părut testul despre forma corectă a verbului „a zice”? Așteptăm feedbackul tău într-un comentariu pe Facebook!
Ești în clasa a VIII-a sau ai un copil în clasa a VIII-a? Dacă ești interesat de minipachetul nostru de materiale gratuite, poți avea acces la el imediat. Tot ce trebuie să faci este să îți introduci adresa de e-mail și numele în căsuțele de mai jos:
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Verbul: moduri și timpuri (test grilă de 30 de întrebări)
Rezolvarea subiectului Evaluării Naționale (25 iunie 2024)
Forma corectă a verbului „a fi” (test de 20 de întrebări)
Forma corectă a verbului „a crea” (test de 20 de întrebări)
Forma corectă a verbului „a ști” (test de 20 de întrebări)