Aliterația vine de cele mai multe ori însoțită de asonanță, dar de data aceasta le vom dicuta separat. Să vedem ce presupune acest procedeu stilistic și care sunt criterile după care îl identificăm.
ALITERAȚIA este figura de stil la nivel fonologic care presupune repetarea consoanelor sau a unor grupuri de sunete la începutul sau în interiorul cuvintelor într-un enunț/vers.
Când dicutăm despre nivelul fonologic ne referim la cele mai mici unități ale unui cuvânt, care aranjate într-un anumit mod specific pot crea efecte stilistice resimțite prin intermediul simțului auditiv. Aceste sunete repetate mai pot avea și rol imitativ(iar în acest caz ne putem gândi la onomatopee), pe lângă cel expresiv.
Să oferim câteva exemple de aliterații ușor de identificat:
- Mihai Eminescu: Vâjind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie
- Nichita Stănescu: Și vine vârtejul și vine vântul și vine/suflare de aer/și ne suflă și smulge.
- George Bacovia: Plutește un lanț de lebede albe,/Iar visul din parc în lac se răsfrânge
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și:
Figuri de stil: REPETIȚIA (+joc)
Figuri de stil: ALITERAȚIA (+joc)