Despre „cel” și „ce-l”. Cum le utilizăm?

Abordăm, cu ocazia acestui articol, o chestiune destul de simplă: „cel” (într-un singur cuvânt) și „ce-l” (cu cratimă). Cu siguranță că majoritatea utilizatorilor de limbă română nu întâlnesc dificultăți când vine vorba despre aceste cuvinte, însă am vrea să aducem câteva explicații suplimentare pentru cei interesați. Așadar, le vom lua pe rând și le vom discuta pentru a fi clar pentru toată lumea.

 

Vom începe cu varianta sudată „cel”.

Pe cât de simplu, pe atât este de „colorat” din punct de vedere gramatical acest cuvânt. Îmi permit această exprimare metaforică, întrucât acest lexem are foarte multe întrebuințări. Scopul articolului de față nu este de a complica lucrurile, ci de a le face simple și ușor de înțeles. Astfel, „cel” este, înainte de toate, forma de masculin, singular (din grupul: cel, cea, cei, cele – N/Ac).

• Ele pot funcționa ca articole demonstrativ-adjectivale (dacă precedă un adjectiv, pe care îl întăresc); un exemplu ușor de ținut minte aici este „Ștefan cel Mare”.
• Îl mai putem întâlni  pe „cel” și la gradele de comparație: la adjectiv (masculin, singular, nominativ-acuzativ), iar la adverb avem doar forma „cel” (invariabilă). De exemplu: El este cel mai înalt din clasă. / Ei cântă cel mai frumos.
• De asemenea, „cel” poate funcționa și ca pronume semiindependent. Ce înseamnă asta? Are nevoie întotdeauna de un atribut (sau de o propoziție cu aceeași funcție sintactică) pentru a putea fi utilizat. De exemplu: „Cel de acolo m-a impresionat.” (cel – pronume semiindependent; de acolo – atribut adverbial). Până la urmă, acest „cel” provine intr-un pronume demonstrativ  de depărtare („acela”), fapt pentru care îl putem regăsi în texte vechi, utilizat și așa.

  cel¹ adv. (marcă de superlativ la adverbe) (eleva ~ mai bine pregătită, elevii ~ mai bine pregătiți)
  cel² art. m. (elevul ~ bun, elevul ~ mai bun^[1]), g.-d. celui (omului ~ bun, dar: lui Ioan Vodă cel Cumplit), pl. cei ((Toți) ~ trei copii sunt olimpici.); f. cea, g.-d. celei, pl. cele; g.-d. pl. m. și f. celor
  cel³ (pop.) adj. pr. antepus m. (~ colnic), g.-d. celui, pl. cei; f. cea, g.-d. celei, pl. cele; g.-d. pl. m. și f. celor
  cel⁴ pr.^[1] m., g.-d. celui, pl. cei; f. cea, g.-d. celei, pl. cele; g.-d. pl. m. și f. celor (cel bun = elevul bun; cel mai bun = cel mai bun elev; cel de acolo; cel de-al treilea = cel de-al treilea elev; Cei trei [= cei trei elevi] sunt olimpici.; și în cel ce)

 

 

Să vedem ce facem acum cu „ce-l”.

 

Ei bine, varianta cu cratimă se formează din două elemente: „ce” (pronume relativ sau interogativ) + „-l” (pronume personal). Asta este tot!

Să dăm și niște exemple:

 

Nu știam ce-l frământă. (adică „ce îl frământă”)

Ce-l sperie pe Mihai mai tare? (adică „ce îl sperie”)

 

• Într-o exprimare arhaizată, putem utiliza „ce-l” și cu sensul de „de ce îl”. Nu vom încuraja o astfel de exprimare în limba standard de astăzi; intenția a fost aceea de a vă pune în temă cu situația.

De exemplu: „Ce-l interesează pe el ce facem noi?!” (adică „De ce îl interesează pe el ce facem noi?!”)

 

 

 

Ești în clasa a VIII-a sau ai un copil în clasa a VIII-a? Dacă ești interesat de minipachetul nostru de materiale gratuite, poți avea acces la el imediat. Tot ce trebuie să faci este să îți introduci adresa de e-mail și numele în căsuțele de mai jos:

 

 

Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi! 

              

Încearcă și cursurile noastre! 

Alte sugestii pentru tine:

„Respectos” sau „respectuos”? Cum ne exprimăm corect?

Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)

JOC: conjuncții subordonatoare specializate

Rezolvarea subiectului Evaluării Naționale (25 iunie 2024)

Care este pluralul substantivului „ceară”?

Test de ortografie (30 de întrebări)