Vocabularul limbii române înclude o varietate de lexeme care pot fi asociate și puse în relații de sinonimie, antonimie etc, la care se adaugă și cuvintele polisemnatice. Pot fi ele echivalate cu omonimele?
Cuvintele polisemnatice sunt (după cum le spune și numele) cuvinte care au aceeași formă și mai multe sensuri între care există legătură. Ele fac parte într-o proporție foarte mare din vocabularul fundamental și sunt folosite frecvent în diverse contexte. Dintr-un anumit cuvânt derivă și înțelesul celorlalte.
A nu se confunda cu omonimele, deoarece în acest caz sensurile lexemelor au sensuri mai puțin apropiate.
Pentru a înțelege mai bine vom analiza câteva cuvinte. Se pornește de la sensul propriu, de bază, de la care derivă și alte sensuri figurate, secundare. De exemplu, cuvântul cap poate avea sensul de:
- parte a corpului: Și-a pus peruca pe cap.
- individ: Au fost răsplătiți pe cap de persoană.
- margine de țară: Locuiește la celălalt cap de țară.
- loc de onoare: Stă așezat la cap de masă.
- primul dintr-o ordine/ierarhie: A fost în cap de listă.
- inteligent: Problema trebuie rezolvată cu cap.
- A învinge/a rezolva: I-a dat de cap până la urmă.
Vom analiza polisemnatic și verbul a bate:
- a lovi: L-a amenințat că îl bate.
- a sufla: Vântul bate cu putere.
- a câștiga: Îl bate mereu la jocul de șah.
- a încheia o înțelegere: Bate palma cu încredere.
- a aplauda: Bate din palme la sfârșitul spectacolului.
- a insista: Mă bate la cap de o săptămână.
- a parcurge o distanță: A bătut drum lung până aici.
Tot cuvinte polisemantice sunt și gură, mână, baie, picior, iar lista poate să continue.
Cuvinte polisemantice
Link către canalul nostru de YouTube:
Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!
Vezi și: