Pentru că am discutat despre jargon, a venit timpul să studiem mai în amănunt și argoul. Spuneam că între cele două există asemănări care ne conduc deseori la confuzie. Să vedem ce presupune argoul.
Conform definiției din DEX,
ARGÓU, argouri, s. n. Limbaj convențional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înțeleși de restul societății. – Din fr. argot.
Așadar, în completare, argoul face referire la o variație semantică a unor cuvinte deja existente în vocabularul limbii române care se bazează pe un cod stabilit înainte, cunoscut de cei care îl utilizează. Acest cod poate să fie unul general, cunoscut de către un număr mare de persoane, sau din contră, poate fi unul secret, cunsocut de un număr restrâns de indivizi care un scop bine stabilit.
Argoul poate fi clasificat și în funcție de grupul din care face parte o anumită clasă socială, astfel avem de-a face cu argoul studenților, al infractorilor etc.. Să vedem câteva astfel de exemple.
- boboc – student în anul I;
- hard – creier;
- lovele – bani;
- mititică – pușcărie;
- curcan – polițist;
Cuvintele argotice au sens metaforic și se realizează prin deviații de la limba literară, împrumuturi sau asocieri de cuvinte cu diverse regionalisme sau arhaisme.
Rețineți că argoul nu face parte din limba standard; cu toții utilizăm, la un moment dat, argoul în diverse contexte – pentru prima dată probabil în familie. Vă propun să reflectați la acest subiect și șă identificați alte argouri persoanale.
Link către canalul nostru de YouTube:
Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!
Vezi și: