Aici găsești tot ce ai nevoie legat de gradele de compație ale adjectivelor. Informațiile schematizate, însoțite de exemple și întrebări, te vor ajuta să îți însușești și să îți consolidezi cunoștințele despre adjectiv.
Gradul de comparație reprezintă o categorie morfologică, specifică adjectivului (și adverbului), prin care o anumită însușire/caracterstică a unui obiect poate fi măsurată (comparată) cu aceeași însușire/caracteristică a aceluiași obiect, a unui alt obiect ori a unei mulțimi de obiecte. (ele se mai numesc și grade de intensitate)
- Gradul POZITIV – exprimă însușirea obiectului, fară ca acesta să fie comparat cu un altul: casă mare, prăjitură dulce, cartea cea veche, elevii cei harnici.
Adjectivul la gradul pozitiv poate fi, de asemenea, însoțit de articolul demonstrativ (pronume semiindependent): cel, cea, cei, cele.
2. Gradul COMPARATIV – însușirea obiectului este comparată cu aceeași însușire a altui obiect sau a aceluiași obiect în momente diferite.
- de superioritate – format din adverbul mai și adjectivul la gradul pozitiv: mai harnic, mai deștept, mai cuminte;
- de egalitate – format din locuțiuni adverbiale sau adverbe (la fel de, tot atât de, așa de, tot atât de, deopotrivă de) și adjectivul: la fel de harnic, la fel de priceput, tot așa de bun;
Alte adjective la gradul compartiv de egalitate, în lipsa locuțiunii adverbiale specifice: mare cât muntele, verde ca iarba, cât muntele de înalt. Vom folosi locuțiunea conjucțională pe cât și locuțiunea adverbială pe atât pentru comparația între două însușiri. De exemplu: “Examenul a fost pe cât de dificil, pe atât de interesant.” (adică la fel de dificil și interesant)
- de inferioritate – format din adverbul mai puțin și adjectivul, urmat de adverbul decât/ca, cu valoare de prepoziții: mai puțin harnic decât/ca.
3. Gradul SUPERLATIV – însușirea obiectului la cel mai înalt sau scăzut grad:
- Relativ: aici comparația se realizează în raport cu un grup de elemente (elementul la care se raportează este exprimat prin substantive colective, substantive care denumesc locuri (toponime), substantive care denumesc perioade de timp, pronume, numerale); de asemenea, acestea sunt precedate de prepoziții precum: “din”, “de pe”, “de la”, “dintre”; chiar și superlativul relativ poate apărea exprimat fără elementul de comparat – situație în care acesta se deduce.
- de superioritate [se construiește din atricolul demonstrativ-adjectival (pronumele semiidenpendent): cel/cea/cei/cele (declinabil în funcție de caz) + adverbul “mai”+forma de pozitiv a adjectivului]: cel mai harnic (din clasă); “Cel mai iubit (dintre pământeni)”, cea mai frumoasă (de pe meleagurile noastre), cel mai pregătit (dintre noi) etc..
- de inferioritate: cel mai puțin harnic [se construiește din atricolul demonstrativ-adjectival (pronumele semiidenpendent): cel/cea/cei/cele (declinabil în funcție de caz) + adverbul “mai”+ adverbul “puțin” + forma de pozitiv a adjectivului (din clasă)
- Absolut: reprezintă cel mai ridicat nivel al intensității
*Bineînțeles, chiar dacă această clasificare s-ar putea să fie puțin mai neobișnuită, și superlativul absolut poate fi clasificat în două categorii (mai ales dacă ne raportăm la noua programă):
-
- de superioritate: foarte, prea, tare, uluitor de, nemaipomenit de, teribil de – dulce;
- de inferioritate: foarte puțin dulce.
Gradul de SUPERLATIV absolut mai poate fi construit și după următoarele structuri:
– cu substantive sau grupuri nominale: deștept foc, prost grămadă, beat criță;
– prin repetarea unui sunet: maaare, frumooos;
– prin repetarea adjectivului: mic-mic, nou-nouț, gol-goluț;
– cu prefixe sau sufixe cu sens superlativ: hipersensibil, arhicunoscut, străvechi, rarisim;
-prin utilizarea unor adverbe și locuțiuni adverbiale legate de adjective prin prepoziția “de”: extraordinar de frumoasă, incredibil de eficient;
– prin postpunerea unui substantiv (obținut prin convsersiune de la adjectivul dat) la genitiv, plural: frumoasa frumoaselor, urâta urâtelor; grade
– cu locuțiunea adverbială cu totul: cu totul deosebit.
*Acestea sunt doar câteva dintre metodele de exprimare ale superlativului absolut; trebuie, în schimb, menționat că pentru exprimarea intensității maxime a unei însușiri/caracteristici se pot utiliza multe alte construcții:
De exemplu: utilizarea adverbului relativ cantitativ “cât”, urmat de prepoziția “de” într-un enunț de tip exclamativ poate constitui o altă formă a superlativului absolut: “Cât de frumoasă ești astăzi!”
Totodată, se poate merge și mai departe: utilizarea unui substantiv abstract din aceeași familie lexicală: “Ești de o frumusețe rară!”
Putem considera, desigur, și despărțirea în silabe a adjectivului: “Nu mai pot spune nimic! Ești ex-tra-or-di-nar!
*De menționat că, odată utilizate drept elemente constituente ale gradului de comparație (morfeme), aceste cuvinte: (i.e. “mai”, “puțin”, “la fel de”, “tot atât de”, “deopotrivă de”, “foarte”, “cu totul” etc.) nu mai pot fi considerate separat adverbe, locuțiuni (ori alte părți de vorbire), ele devenind doar instrumente auxiliare care ajută la exprimarea acestora, neputând fi analizate și separat.
Adjective fără grad de comparație:
-împumuturi din limba latină: superior, inferior, minor, major, anterior, posterior, interior, exterior, ulterior, optim, proxim, maxim, minim, suprem, extrem, infim. Acestea sunt deja la comparativ sau superlativ în limba originară, fapt pentru care, utilizarea morfemelor comparației ar constitui un pleonasm
-adjective care prin sensul lor nu permit comparația: viu, mort, final, întreg, inițial, rotund, veșnic, unic, minunat, splendid, uriaș, complet, oral, perfect, colosal, pătrat, isoscel, echilateral, principal, desăvârșit etc.
-unele adjective compuse: galben-verziu, roșu-deschis, albastru închis.
Gradele de comparție ale adjectivelor
grade grade
Link către canalul nostru de YouTube:
Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!
Vezi și: