După cum bine știm, substantivul are cinci cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ și vocativ. Primele patru cazuri menționate au și diverse funcții sintactice, în timp ce vocativul nu îndeplinește asemenea funcții. Ceea ce este cu adevărat deosebit la acest caz vom vedea în rândurile ce urmează.
Vocativul reprezintă cazul adresării directe, fapt pentru care substantivul în vocativ desemnează o persoană ori un animal și rareori un obiect/fenomen (doar în situațiile în care acestea sunt personificate).
Mihai, vino pe la noi!
Prietene, ascultă-mă!
Ce mai faci, Gabriela?
Azorel, adu bățul!
Codrule, ce verde ești! (observăm, în acest context, o personificare a codrului)
Vocativul este utilizat în enunțuri imperative, exclamative și interogative.
imperative: Du-te, Ioana, și ajut-o pe colega ta! / Mihai, ascultă-ne!
exclamative: Este incredibil ce s-a întâmplat, Cosmine! / Ce frumos e afară, Marcel!
interogative: Cât este ceasul, copii? / Ați citit această carte, dragi prieteni?
Atenție la formele substantivizate ale adjectivelor! Desinența “-o” este specifică vocativului, fapt pentru care forme precum “frumoaso”, “geloaso”, “iubito”, “ciudato” etc. sunt, de fapt, substantive.
În ceea ce privește flexiunea acestui caz, el se poate confunda adesea cu nominativul, însă poate avea și desinențe specifice:
Ioana, ascultă! (vocativ + imperativ)
Ioana ascultă. (nominativ + indicativ, prezent)
Ioane, vino aici! (vocativ + imperativ)
Ion vine aici. (nominativ + indicativ, prezent)
În ceea ce privește punctuația vocativului, trebuie să reținem că:
-dacă este la începutul enunțului, vocativul este urmat de virgulă:
Amice, stai cu noi!
Dorele, nu mai vrei să participi la concurs?
-dacă are o poziție mediană (nici la început, dar nici la final), este încadrat între virgule:
Ce vei face, Cosmine, în această situație?
Cum este, Dragoș, vremea pe la voi?
-dacă este situat la finalul enunțului, substantivul în vocativ este precedat de virgulă:
Ne asculți și pe noi, Florine?
Când ai terminat facultatea, Mihaela?
Ascultă-ne și pe noi, omule!
Dacă vocativul este însoțit de o interjecție apelativă (mă, bă, măi, băi etc.) utilizarea unei virgule între interjecție și vocativ nu este obligatorie. Utilizarea unei virgule poate marca aici o pauză în vorbire.
Măi Cosmine, fii atent acolo!
Măi, Cosmine, fii atent acolo!
La nivelul textelor literare, după cum am menționat încă în primele rânduri, vocativul poate ajuta la exprimarea unor personificări (indiferent dacă vorbim despre ființe necuvântătoare: animale, plante, cât și atunci când vorbim despre obiecte, fenomene naturale, sentimente sau chiar obiecte palpabile (de exemplu: vântul, ploaia, iarna, vara, iubirea,
Totodată, de menționat este și rolul vocativului ca marcă a adresării directe (discursul liric adresat); cazul vocativ poate fi, la fel de bine, o marcă a prezenței eului liric: “- Codrule, codruţule, /Ce mai faci, drăguţule”
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și:
Model de simluare (grilă) pentru E.N. 2021 – propus de noi