Textele dramatice sunt texte literare scrise cu scopul de a fi jucate pe scena unui teatru (acesta este și motivul pentru care aceste texte presupun un spațiu și un timp limitat), existând un conflict dramatic, riguros construit, în care sunt antrenate personajele.
În literatura română, printre scriitorii de texte dramatice (ei se numesc dramaturgi) se numără: Ion Luca Caragiale, Marin Sorescu, Mihail Sebastian, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Eugen Ionescu, Vasile Alecsandri etc..
Trăsături:
- Textele dramatice păstrează o anumită structură: sunt împărțite pe acte și scene (uneori pot apărea și cu denumirea de tablouri)
- Replicile sunt precedate de numele personajelor (de exemplu: “TIPĂTESCU: Unul… unul care suge sângele poporului… Eu sug sângele poporului!…” – “O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale)
- Sunt prezente indicațiile scenice (numite și didascalii): de regulă, puse între paranteze, acestea fac referire la decor, la mișcarea personajelor, atitudine, gestică, mimică, tonalitatea vocii etc. (de exemplu: “TIPĂTESCU (terminând de citit o frază din jurnal) : …Rușine pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!.. – idem)
- Modul de expunere predominant este dialogul (uneori monologul) care dinamizează acțiunea și marchează numeroase valori expresive: atitudini,
sentimente, ezitări ale personajelor - Este prezent conflictul dramatic: un element esențial, care conduce la dezvoltarea subiectului și a relațiilor dintre personaje. În funcție de textul abordat, acesta se poate aplana ori poate duce la moartea eroului;
Vom delimita, în sens larg, câteva dintre cele mai importante aspecte ale artei spectacolului. Pentru a pune în scenă un text dramatic, sunt necesare câteva elemente extrem de importante:
Instituția care găzduiește și care organizează evenimentul. Să vedem o listă cu câteva instituții teatrale din România (sursa: Wikipedia)
- Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu
- Teatrul „Maria Filotti” Brăila
- Teatrul „Așchiuță” Pitești
- Teatrul de Stat din Oradea
- Teatrul “Fantasio” din Constanta
- Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani
- Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” din Botoșani
- Teatrul Municipal Bacovia din Bacau
- Teatrul Municipal din Turda
- Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași
- Teatrul Luceafărul Iași
- Ateneul Național din Iași
- Teatrul Național din Caracal
- Teatrul Național din Cluj
- Teatrul Maghiar de Stat din Cluj
- Teatrul Național din Craiova
- Teatrul Național din Târgu Mureș
- Teatrul Național din Timișoara
- Teatrul German de Stat din Timișoara
- Teatrul Tineretului din Piatra Neamț
- Teatrul de Revistă „Majestic” din Ploiești
- Teatrul Municipal Baia Mare
- Teatrul “Victor Ion Popa” din Bârlad
- Teatrul de Vară din Vaslui
- Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați
- Teatrul Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” din Galați
- Teatrul Municipal “Matei Vișniec” Suceava
- Teatrul Aureliu Manea Turda
- Ateneul Național din Iași
Spectatorii: sunt persoanele care privesc (consumă) piesa de teatru; așa cum cititorii reprezintă persoanele cărora li se adresează textele scrise (și/sau ilustrate), tot așa și spectatorii reprezintă persoanele cărora li se adresează piesele (jucate) de teatru. (spectator – din lat. spectare – a privi)
Regizorul: este specialistul care regizează piesa de teatru – acesta trebuie să cunoască bine textul dramatic de la care se pornește. Totodată, regizorul poate aduce modificări textului dramatic, conform viziunii proprii.
Actorii: reprezintă specialiștii care vor reprezenta pe scenă personajele dramatice; Lista personajelor dramatice este, de regulă, notată de autor (dramaturg) chiar la începutul textului. Lista actorilor care vor reprezenta personajele pe scenă se numește distribuție.
Recuzita: se referă la totalitatea elementelor necesare montării unei scene de teatru:
Decorul: constituie ansamblul elementelor care formează cadrul în care se va juca piesa de teatru (pot fi piese de mobilier, elemente decorative, pereți falși, uși false etc..)
Costumele: sunt articole vestimentare special concepute pentru a reprezenta tipologii de personaje dramatice (ex. soldat, călugăr, preot, prințesă, rege, frizer, diverse animale etc..) – spre deosebire de articolele vestimentare obișnuite, acestea pot ieși în evidență prin trăsăturile lor, tocmai pentru a scoate în evidență anumite caracteristici: fie din perspectiva dramaturgului, fie din a regizorului. Caracteristicile costumelor sunt preluate (pot fi și modificate) din indicațiile scenice date de dramaturg.
Lumina și sunetul (acustica): sunt, de asemenea, importante pentru realizarea piesei: acestea pot face diferența dintre o piesă reușită și una mai puțin reușită. Felul în care reflectoarele sunt amplasate, calitatea și intensitatea luminii, amplitudinea sonoră și acustica sălii de teatru pot face diferența.
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și:
Model de simluare (grilă) pentru E.N. 2021 – propus de noi
Textul dramatic și arta spectacolului