În clipul de mai jos, am rezolvat subiectul pe YouTube. Ai mai jos materialul, dacă vrei să auzi diverse sugestii de rezolvare!
Textele suport utilizare:
Subiectul I:
În acea superbă vacanță din 1933, odată trecut peste hopul bacalaureatului, îmi puneam problema viitorului și mă hotăram să mă înscriu, în toamna următoare, la Drept și la Filosofie. La Drept ca să fac plăcere părinților, la Filosofie ca să compensez slăbiciunea mea în fața exigențelor familiei. A fost o vară lungă, începută între luminile de glorie ale succesului școlar (ieșisem printre primii, chiar al doilea din serie, dacă îmi aduc bine aminte), cumpăram cărți cu duiumul ca să recuperez timpul pierdut cu studiile de-a lungul unui an întreg dedicat preparării pentru bacalaureat, examen care mă teroriza și, ca să scap de teroare, învățam cât puteam de mult, mă înfundam în lecturi didactice, mă căzneam să înțeleg și mai ales să rețin acele cunoștințe îngrămădite în manuale adesea fără sens, scăpasem de groaza matematicilor pentru că se crease posibilitatea de a alege științele naturii, pentru care aveam o înclinație aproape tot atât de puternică și tentantă ca aceea care mă ducea către literatură și filosofie. Nu-mi venea să cred că scăpasem. […]
Mi se părea miraculos succesul, fusesem în tot decursul liceului un elev mediocru, cu medii finale care nu atingeau mai niciodată un șapte bine despărțitor și abia în ultimul an de liceu îmi luasem dintr-odată zborul către primele locuri din clasă. Nu aveam note bune numai la română, franceză, istorie, geografie sau botanică, dar și la astronomie. Iar bacalaureatul mă săltase dintr-odată în propria mea judecată despre mine însumi. Făuream planuri fără sfârșit. Publicasem două poezii, una în Revista Colegiului Național Sfântul Sava, a doua o trimisesem la o revistă condusă de Paul Macedonski, unde apăruse, spre mirarea mea, lăsându-mă să înțeleg că toate drumurile literare îmi erau deschise.[…]
Mama mă vedea profesor la Drept și apoi ministru. Nu aveam altă scăpare. Tata îmi cumpărase un tratat oratoric, editat de Payot, pe care nu l-am citit niciodată. Singura mea obligație era aceea de a continua la facultate drumul început în liceu. Din nefericire, întâlnirea cu Universitatea a constituit o adevărată dezamăgire. Dreptul nu-mi plăcea, iar filosofia o găseam inutilă, un fel de sofistică fără cap și fără coadă, așa cum am definit-o de altfel într-o lucrare-examen care ne-a fost propusă în anul preparator, nu mai știu de care dintre profesori. Singura materie care mă interesa era un fel de introducere la cultură, făcută de Tudor Vianu. Alergam de la o facultate la alta. Frecventam cu asiduitate toate cursurile, luam note, citeam tratate străine de istoria filosofiei, înclinam, vrând nevrând, către estetică și istoria culturii, în timp ce la Drept nu-mi găseam locul în nicio materie. Din contactele pe care le avusesem cu judecătoriile și tribunalele, înțelesesem repede că viața de avocat nu era pentru mine.
Îmi petreceam toată dimineața între un curs și altul, bucurându-mă de acea libertate fără cusur pe care mi-o dădea viața de student, ieșit dintr-odată de sub controlul la care era supus liceanul. Mă aflam timp de câteva ore în centrul Bucureștiului, puteam asista sau nu la un curs, puteam merge la „Cartea Românească” să văd ce noutăți apăruseră; puteam vagabonda pe aleile Cișmigiului sau intra la cinematograf, puteam merge la Biblioteca Fundației Carol, unde, într-adevăr, mi-am petrecut multe ore încercându-mi dinții în paginile lui Joyce sau ale lui Rimbaud. După-masa ascultam conferințe, la Fundație sau la Academia Comercială, mai târziu la Dalles, unde se organizau cicluri întregi dedicate temelor filosofice sau literare și unde vorbeau intelectualii cei mai faimoși de atunci: Iorga, Crainic, Nae Ionescu, Tudor Vianu, N.I.Herescu, Ion Marin Sadoveanu, D.Caracostea și alții de care nu-mi mai aduc aminte.[…] Îmi plăcea să intru în muzee, la Pinacoteca de la Ateneu și să stau neclintit în fața unui tablou de Grigorescu sau de Andreescu, preferații mei de atunci.
Vintilă Horia, Memoriile unui fost Săgetător
Subiectul al II-lea:
Pescarul făcu precum i s-a zis: adună rouă de pe frunze, lăsă peștișorii să înoate în rouă, îi puse la soare și nu veni până ce razele soarelui nu sorbiră roua de pe ei.
Ce-a aflat? Ce-a văzut? Doi copilași, feți-frumoși cu părul de aur și cu stea în frunte, unul ca și celălalt, încât cine îi vedea trebuia să știe că sunt gemeni. Copiii crescură repede… În fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an, iar la crăpatul zorilor, când stelele se stingeau pe cer, trei ani într-o clipită. […] Când se împliniră trei zile și trei nopți, copiii erau de doisprezece ani în vârstă, de douăzeci și patru în putere și de treizeci și șase în înțelepciunea minții.
─ Acuma lasă-ne să mergem la tatăl nostru, grăi unul dintre copii către pescar.
Pescarul îi îmbrăcă frumos pe amândoi, le făcu câte o căciulă de miel, pe care o traseră pe cap ca nimeni să nu vadă părul de aur și steaua în frunte, apoi feții porniră către curtea împăratului.
Ioan Slavici, Doi feți cu stea în frunte
Descarcă subiectul complet! Lasă-ne adresa ta de e-mail, iar noi ne vom asigura că varianta PDF va ajunge la tine imediat:
|
Rezolvarea subiectului de la simularea propusă în județul Timiș (decembrie 2024)
Tu ce părere ai despre simulare? Cum ți s-au părut subiectele? Așteptăm un feedback pe pagina noastră de Facebook!
Nu uita să dai un like materialului dacă ți-a plăcut, să apeși butonul de abonare și să lași un comentariu cu părerea ta! Îți mulțumim!
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
„Testament” de Tudor Arghezi: test online de 25 de întrebări despre operă
„Luceafărul” de Mihai Eminescu: test online de 25 de întrebări
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga: particularități de construcție ale unui text poetic interbelic