Pronume personal sau pronume reflexiv? Cum le deosebim?

pronumele reflexiv sau pronumele personal

Cunoaștem cu toții clasica definiție a pronumelui: “partea de vorbire flexibilă care înlocuiește un substantiv”, însă atunci când discutăm despre această parte de vorbire, pot apărea fel și fel de confuzii legate de tipul sau de forma corectă. În articolul de față o să încercăm, prin exemple concrete, să deosebim corect pronumele reflexiv de cel personal.

Întrucât pronumele reflexiv prezintă forme omonime cu pronumele personal pentru persoana I și a II-a, trebuie și ele deosebite cumva, nu-i așa?

Pronumele reflexiv are doar forme de acuzativ și dativ: pe mine, mă, m, mie, îmi mi, pe tine, te, ție, îți, ți, pe sine, se, s, sieși, își, și, pe noi, ne, nouă, ne, ni, pe voi, vă, v, vouă, vă, v, vi; confuzia cu pronumele personal poate apărea pentru cele două persoane menționate mai sus. Încă din definiția reflexivului, afălm că acțiunea trebuie să se manifeste (direct/indirect) asupra autorului acesteia: cel care face acțiunea este și influențat de aceasta (altfel spus). De aici rezultă un aspect foarte important: trebuie să existe acord (de persoană și număr) între verbul însoțit și pronumele în sine. Dacă nu există acest acord, adică dacă au persoane diferite, pronumele va fi unul personal.

În exemplul:

gândeam la mâncare :  pronumele “mă” (persoana I, sg.), gândeam (persoana I, sg.) – PRONUME REFLEXIV

Ma chemat la școală mâine: pronumele “m-” (persoana I, sg.), a chemat (persoana a III-a, sg.) – PRONUME PERSONAL

 

Pentru persoana a III-a confuzia este imposibilă, asta pentru că aici pronumele reflexiv are forme unice (cele marcate cu albastru mai sus), prin urmare, verificarea nu este necesară. Formele marcate cu albastru sunt întotdeauna reflexive și nu pot fi niciodată personale; a fel de bine cum nici formele: pe el, îl, l, lui, îi, i, pe ea, o, ei, îi, i, pe ei, îi, i, lor, le, li, pe ele, le, lor, le, li nu pot fi niciodată pronume reflexive, ci doar personale:

L-am văzut în copac: pronumele “L-” – persoana a III-a, masculin, singular – PRONUME PERSONAL  (chiar dacă există acord cu verbul)

S-a căsătorit devreme: proumele “S-“- persoana a III-a, singular –  PRONUME REFLEXIV (acordul aici este oricum obligatoiu)

 

Mai jos ai un quiz format din 10 întrebări legate de subiectul discutat mai sus. Rezolvă-l și obține 10/10. Mult succes!

Pronume personal sau reflexiv?

Exercițiile de mai jos verifică delimitarea clară între cele două tipuri de pronume: trebuie să fim atenți ca persoana și numărul verbului să corespundă cu ale pronumelui, pentru a avea pronume reflexiv (la persoana I și a II-a). La persoana a III-a nu există confuzii, întrucât avem forme unice, diferite de ale pronumelui personal.

 

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

 

Vezi și:

Cum analizăm o frază? Pași simpli, pe înțelesul tuturor!

 

 

 

Pronume personal sau pronume reflexiv? Cum le deosebim?

Please Login to Comment.

Derulează în sus
error: Conținut protejat