Vom merge mai departe astăzi cu atributul. Nu uitați să parcurgeți și testul online pe care vi l-am pregătit! Mult spor!
Atributul este partea secundară de propoziție (funcția sintactică) care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia (pronume sau numeral), exprimând o informație, o caracteristică a obiectului la care se referă. Atributul se recunoaște după relația de subordonare față de termenul său regent (substantiv, pronume, numeral)
Întrebări:
- care?
- ce fel de?
- al (a, ai, ale) cui?
- cât/câtă/câți/câte?
Bineînțeles că a pune niște simple întrebări nu va fi suficient, fapt pentru care ne interesează întotdeauna contextul gramatical. Din definiția de mai sus, înțelegem că termenul regent va fi întotdeauna o parte de vorbire nominală (substantiv, pronume, numeral) căreia trebuie să îi adresăm una dintre întrebările de mai sus.
Mersul pe jos este sănătos. [care “mers”? (mersul – substantiv provenit din verb la supin)]
Anii de liceu au fost frumoși. [care “ani”? (ani – substantiv simplu, comun)]
Doi prieteni se plimbau [câți “prieteni”? (prieteni – substantiv simplu, comun)]
Ea însăși s-a întors acasă. [ care “ea”? (ea – pronume personal)]
Prin ce putem exprima atributul?
-substantiv: Lecția de română este ușoară. / Caietul Danei este roșu.
-adjectiv: Filmele bune se găsesc pe site-ul nostru.
-pronume: Părinții lui sunt doctori. / Viziunea acestora este chiar interesantă.
-numeral cu valoare adjectivală: Doi copii se plimbă.
-numeral cu valoare substantivală: Deschide la pagina 4.
-numeral cu valoare pronominală: Lecția despre al doilea te-a învățat ceva valoros
-adverb: Copilul de acolo este Marius
-forme verbale nepersonale: Intenția de a munci te-a salvat. / Tema de pregătit pentru mâine e dificilă.
-Interjecție: A ta este mașina asta uau?
Atributul
Vezi și:
Mie imi place mult ♡